Cașcheta www tot cașchetă e!

N-am vrut să dau un titlu în rime dar dacă așa a ieșit…În ultimul an am avut dese momente kodak alături de poliția română. Mă rog, de mai fiecare dată mi s-a-ntâmplat să am surprizele de la poliția rutieră. Cred că e cazul să reluăm un vechi obicei bun: să râdem de prostia lor! Că, mno, tot nu-i râsul nostru. Avem un tânăr care face acușica 18 ani și ar fi interesat să obțină permisul de conducere. Hai să verificăm pe site-ul cel mai autorizat ce presupune asta. Aflăm că serviciul poliției care se ocupă de carnetele de șoferi și … Continuă să citești Cașcheta www tot cașchetă e!

Pax Zuckerbergis

Dacă scoateți nasul puțin din ecranul cu lumină rece, de neon, al smartphone-ului și priviți în jurul vostru, n-o să vă vină să credeți dar a existat o vreme în care nu erau pe lume LinkedIn și Twitter, nici cabluri atârnând pe stâlpi, nici stâlpi, de fapt nu existau nici garduri, nici granițe, nici vize, nici bariere lingvistice, nici cercetători britanici care să confirme vreo ipoteză din cele enumerate aici, nici britanici, nici alte națiuni, nici un fel de națiuni, nici state, nici guverne, nimic-nimic nu exista, lumea era o devălmășie totală, oamenii trăiau în peșteri, colibe sau copaci, aveau … Continuă să citești Pax Zuckerbergis

Unde naiba am pus linkul ăla?

Ce simplu era internetul, acum 13 ani. Zic 13 ani ca să mă ancorez în Y2K. Un șablon de referință. Existau două browsere mari și late: Netscape Navigator și Internet Explorer; Safari, Opera, Firefox și alte nume grele, astăzi de largă circulație, încă nu existau/contau. Deschideai o fereastră de internet, intrai pe (vechiul) Yahoo, care, pe atunci, nu era decât un simplu motor de căutare (dacă erai ceea ce azi se cheamă hipster foloseai AltaVista sau Excite sau Lycos) și aveai tot internetul la două clickuri distanță. Păstrai ce merita să fie păstrat iar lista de semne de carte era … Continuă să citești Unde naiba am pus linkul ăla?

Eva Maria va fi bine. Va fi bine, Eva Maria!

Se umpluse prea tare ziua de marţi cu veşti naşpa (de parcă marţi ar fi din ce în ce mai des, de altfel) ca să nu mă bucur tare când an auzit că tatăl micuţei Eva Maria a anunţat că suma ESTIMATIVĂ pentru tratament a fost strânsă. Nu’l cunosc pe mai nici unul dintre cei care au pus, din puţinul lor câte puţin, la binele fetiţei de patru ani şi liniştea părinţilor ei – da’ sigur sunt oameni minunaţi, rezonând cu alţi oameni (dac’ar fi zâne, cum şi’au spus, la început n’ar mai fi la fel de spectaculos) care s’au … Continuă să citești Eva Maria va fi bine. Va fi bine, Eva Maria!

Sfântă socializare

Nu scriu ni’ca despre huiduiei & Băsescu & imnu’ naţional & alte absurdistanisme din context. E prea cald şi prea multă lume a făcut’o. Dacă n’am scris ieri, o să scriu mâine. Da’ azi nu (bine, comentariile nu se pun, p’alea le’am plasat în subsolurile prin care am prins obiceiul să’mi trag sufletu’). Deci Papa a sfinţit reţelele de socializare. Nu’i rău. Am văzut chiar ieri seară, pe youtube, cum îşi înjurau nişte sârbi, croaţi şi bosniaci propriul trecut recent (nu încrucişat!), sub muzici de of şi dor şi’o şliboviţă. Nu’i rău. Chiar deloc. Da’ acuma, eu, ca romano-catolic botezat … Continuă să citești Sfântă socializare

Cum mai dai de Cristian Ştefănescu sau de Fugit de acasă?

De mult timp n’am mai tras cu ochiu’ la cuvintele cheie care, de pe Google, trimit pe Fugit de acasă. Spectacolul nu se ridică la înălţimea deliciilor oferite de vechiul Blogureşti – dar unele combinaţii chiar sunt hilare. Să’ncepem cu sfârşitul – cu sfarsitul lumii; apelaţi cu încredere la Fugit de acasă (oferim bilete cu reducere dacă la un dus cumpăraţi şi călătoria retur).  Celor ce au căutat blog fugit de acasa şi au nimerit aici le dau o veste proastă (sau kinky): nu, n’a fugit, îl ţin cu lesa! La fel de kinky este şi căutarea jocuri de fugit … Continuă să citești Cum mai dai de Cristian Ştefănescu sau de Fugit de acasă?

Mare’i grădina 2.0

Un amic 2.0 se minuna mai devreme despre caracteristicile unei anumite arhive online: ai acces la propriile’ţi informaţii numai pe o perioadă limitată îndărăt. Sau, cel puţin, aşa pare, la prima vedere. Am zis să’l liniştesc aşa că i’am spus că n’are a’şi face griji – cine trebuie le’a arhivat bine. Şi’am încheiat cu un icon care se traducea prin: pot să trăiesc la fel de bine cu şi fără grija altora pentru vorbele mele. Sunt ale mele, inclusiv după ce le dau drumul într’un spaţiu public, şi mi le asum. Nu înseamnă că nu fac niciodată lucruri pe care … Continuă să citești Mare’i grădina 2.0

2010 într’un cuvânt şi o fotografie. Leapşă.

Anca a dat întregului blogroll o leapşă – cu un cuvânt şi o imagine care să strângă’n ele anu’. Fotografia e asta: Cât despre cuvânt…OK, m’am uitat puţin pe geam, am văzut cum se zbate iarna p’afară şi – înainte să dau frâu liber balanţei din mine – aleg VRAJBĂ. Cine mai vrea să se joace, să se bage; avem destul s’ajungă la toată lumea. PS: don’t take it personally, e vorba despre anul naţiunii, nu al meu. Continuă să citești 2010 într’un cuvânt şi o fotografie. Leapşă.

Lecturi la gura sobei. WikiLeaks, dincolo de can-can şi panică

Am râs fain de memorabila „Angela TEFLON Merkel” şi la povestea cu chip-urile implementate cailor arabi şi propuse de un mare şeic mare deţinuţilor de la Guantanamo („caii nu au avocaţi aşa de buni,” i s’a răspuns),. Am savurat executarea publică a lui Berlusconi . Am frecat palmele satisfăcut lângă nuditatea morală a lui Sarkozy. Şi aştept acele 1022 de documente transmise de la Bucureşti, ştiind că despre Bulgaria s’a scris, în corespondenţa interceptată de WikiLeaks, că ar suferi de corupţie endemică. Pe bune, acum: sunt lucruri evidente, acolo; şi nu cred că se exagerează cu nimic, vorbind despre vulgarităţile … Continuă să citești Lecturi la gura sobei. WikiLeaks, dincolo de can-can şi panică

Blasfemii cu blonde şi încălţări sport

Dorota Rabczewska este poloneză, blondă şi solistă rock. Şi, cu toate aceste impedimente, are un IQ cu doar patru puncte mai mic decât definiţia geniului, Albert Einstein. Dorota şiaşamaideparte  – invitată să facă  parte din celebra Mensa – este judecată în Polonia ei natală şi cu un IQ mult mai mic pentru blasfemie pentru că a spus în public ce crede ea despre Biblie. Acum (că, de fapt, aici vroiam să ajung), hai să ne imaginăm că ne’am dori o pereche de încălţări ADIDAS personalizaţi. Se poate şi costă ceva mai mult de 150 de euro. Pentru asta’i musai să … Continuă să citești Blasfemii cu blonde şi încălţări sport

Bomba de la ora 11

Şuiera îngrozitor; Da’ şuiera ceva de nedescris, ca şi cum ar sta să explodeze un cazan încins care a refulat găsindu’şi o gaură mică. Mică-mică. Şuiera altfel decât vântul care şuieră oricum afară. Avea şi un ticăit ciudat.Am sărit din pat, am căutat ca disperatul, am ieşit pe terasă, m’am uitat la calorifere, am verificat în spatele frigiderului şi bolul de sticlă al filtrului de cafea, am deschis sertarul sub chiuvetă, am fugit la baie, am tras cu urechea la motorul laptopului – şi da! De acolo venea!O reclamă deschisă undeva în partea nevăzută a unei pagini de net mai … Continuă să citești Bomba de la ora 11

Noroc bun?

Mă uit, de câteva ore, fascinat la sfârşitul celui mai lung şut din istoria mineritului. Cine nu a fost acolo jos nu are dimensiunea completă a miracolului. Spaţiul se strâmtează pe măsură ce avansezi printr’un timp în continuă dilatare. Infinitul are două margini: sacul fără fund înspre care aluneci şi lumea rămasă afară, din ce în ce mai departe. Pe puntea dintre aceste două nesfârşiri, o veritabilă poartă a iadului, cineva a scrijelit peste vorbele lui Dante şi a aruncat câteva vorbe, în general două. Noroc bun! Glück auf! глюк ауф! De la caz la caz. Nici măcar acum, când … Continuă să citești Noroc bun?

Woody Allen în New York Times

Q. How do you feel about the aging process? A. Well, I’m against it. [laughs] I think it has nothing to recommend it. You don’t gain any wisdom as the years go by. You fall apart, is what happens. People try and put a nice varnish on it, and say, well, you mellow. You come to understand life and accept things. But you’d trade all of that for being 35 again. Omul, la 74 de ani Continuă să citești Woody Allen în New York Times

Crima de pe Google Street

Ce’o fi fost în capul şoferului de pe maşina Google Street View când, la St John’s, în Worcester, a văzut’o pe Azura întinsă pe jos, lângă bordură? Că englezii obişnuiesc să împuşte în plină stradă fetiţe de nouă ani şi de vreme ce nimeni nu e pe acolo înseamnă că e un fapt la fel de divers ca un pachet gol de Chesterfield? Vecinii Azurei, care n’au recunoscut’o în imaginea de pe net, în schimb, s’au impacientat la gândul că strada lor a fost scena unei crime oribile şi au alertat poliţia. Interesant e şi faptul că, încercând să respecte … Continuă să citești Crima de pe Google Street