Cu cucii prin Gaudeamus

Da’ de ce vă uitaţi aşa la mine? Evident, nu m’am mai uitat la el. Dar am continuat să trag cu urechea. (Două lucruri sunt constante la Gaudeamus: frumoasele de la standurile unor edituri de care n’ai auzit niciodată şi nebunii care aspiră toate pliantele, pixurile, gumele de mestecat…) Am tras cu urechea pentru că domnul la care nu prea aveam voie să continuu să mă uit o interoga pe biata colegă Andra despre şansa de a auzi voci. Cum? Nu aude? Păi, cum? Păi da, el se ocupă de o publicaţie a asociaţiei parapsihologilor. Dar acolo, în Germania, nu … Continuă să citești Cu cucii prin Gaudeamus

Bottom Gear

Din cele circa o sută de poziţii ale etajului, cel puţin 30-35 erau ocupate de maşini parcate pe două locuri. M’am înfuriat, cât timp m’am învârtit, căutând unde să’l trag pe Ionică. După ce i’am găsit un refugiu, am trecut, emoţional, la faza a doua: frate, mi’am zis, da’ parcă’s în România; ce mai aştept de la mitocanii noştri, dacă aici, în buricul Kölnului, se parchează la fel? Am pornit agale spre ieşire, traversând compartimentele în care zăceau maşinile alea ca balegile. Întâmplător, am ridicat ochii spre pereţi. În spatele fiecăria dintre maşinile postate aiurea scria, mare, verde pe alb, … Continuă să citești Bottom Gear

Catalog de şabloane luate de’a gata

Am văzut acel Audi 4×4 în parcarea de la Carrefour-ul din Genk – pe locul rezervat handicapaţilor; şi, deşi eram conştient că voi opera cu un şablon, am gândit, cu glas tare, că „ăştia’s peste tot la fel”. O convingere construită în România. Evident, pe parbrizul maşinii era un abţibild cu un scaun cu rotile. Înainte de a ieşi la pensie şi a se muta într’o altă ţară a Europei, Nea Cornel nu mai avea loc să respire, în oraşul ăsta multicultural prin excelenţă, de atâţia turci; dintre toţi locuitorii Germaniei pe care îi cunosc, era cel mai vehement. El, … Continuă să citești Catalog de şabloane luate de’a gata

Era cancer, proştilor! Feri’v’ar…

Mărturisesc: obiectivitatea mea, în această postare, este, pe bună dreptate şi legitim, subiect de discuţie. E firesc să fie aşa, primesc orice observaţie. Dar asta nu mă împiedică să fac pasul următor şi să continuu postarea pe care am început’o. Exceptând un singur ziar, pe care – inclusiv eu – ne’am obişnuit să’l percepem ca fiind destul de tabloid (şi nu doar pentru că născuse, cândva, pui vii), nici o singură onor (şi cu înaltă morală, desigur) conducere de redacţie din Bucureşti nu a fost interesată să multiplice informaţia despre o campanie de educare a persoanelor predispuse sau atinse de … Continuă să citești Era cancer, proştilor! Feri’v’ar…

Inaugurând secţiunea "toţi ca unul"

M’am convins – suntem toţi la fel. Nu fiindcă lucrăm la aceeaşi multinaţională de la Izmir până la Salzburg. Nu pentru că ne aprovizionăm de la acelaşi retailer sau ascultăm aceleaşi zece hituri ale verii pe toate frecvenţele FM, pe Dunăre de la un capăt la altul, via Main şi Rin, până la Amsterdam şi chiar la Londra. La Bratislava, un puţic de ospătar a vrut să’mi ia un euro în plus la cafea. De abia le admirasem efortul de a transforma o periferie prăfuită a Vienei în capitală cu potenţial turistic.I’am atras ospătarului atenţia şi s’a prefăcut – ah!, … Continuă să citești Inaugurând secţiunea "toţi ca unul"