Un sfert de veac de singurătate a mizeriei de sub preșul oncologiei

Ne-am răcorit puțin? Le-o trag iar medicilor, așa-i? YES! Și mafiei din industria farma, aaaaașa-i? Ce bine, că tot ascund ei leacurile acelea contra tuturor morților – pe care medicamente știm cu toții le-au inventat dar cărora nu le dau drumul că altfel și-ar periclita singuri profiturile acelea exorbitante. Nu știu să existe vreo lege care să interzică sponsorizarea participării medicilor la congrese. Nici nu ar trebui să existe. Altfel, putem foarte bine recurge la leacurile băbești. Sunt verificate, au dat roade. Dă mii dă ani, mă! Și, nu în ultimul rând, doamne ajută! Putem fi conservatori în multe privințe, … Continuă să citești Un sfert de veac de singurătate a mizeriei de sub preșul oncologiei

La cules de amintiri în Rahova

N-ai mai sunat, uite, e un an de-acum. Un an, chiar azi, și încă un pic.„Cine vrea se vorbeasche cu tine, gheseşte el o cale”, spunea domnul Willi. Înțelept, neamțul… Stau tolănit în grădină, în babilonia acelei Rahove profunde, acolo unde oamenii făceau pe vremuri țuică și magiun, stau în grădină și-ți răsfoiesc „rodiile”. Școala de pe Șoseaua Măgurele are acum gard, și trotuarul din fața ei are gard și au pus o semnalizare inteligentă la trecerea de pietoni, se aprind niște becuri de câte ori latră un câine sub stâlpul de iluminat. Singurul autobuz de atunci, 56, pe care-l … Continuă să citești La cules de amintiri în Rahova

Agentul 00ANAF

Vă jur: are față și atitudine de mafiot școlit la fără frecvență. La învățământ de la distanță. Trecut clasa cu cinciul ăla, cât de mic, tot mai bun decât nimic. Și bască are. Nu se știe – în iunie poate bate soarele prea tare, poate plouă. E bine să fie o bască de stofă, acolo. Stă pe cap, nu doare. Cămașa căcănie a uniformei de ANAF stă să pleznească. A mâncat bine, la prânz. De fapt, a mâncat mult, că au prânzit la soacră și asta e cu postul… Dar, hm, chiar nu se aștepta să’l trimită pe teren. Cine … Continuă să citești Agentul 00ANAF

Viorel Ilișoi se lasă de presă

Mă retrag din presă. De o lună și jumătate sunt șomer. N-am primit decât oferte inacceptabile, adică sub limita…Posted by Viorel Ilișoi on 15 Iunie 2015 PS: și noi, cei care am lucrat în subordinea sus-numiților, avem partea noastră de vină; ne-a fost bine, atunci, ne-a fost călduț, când câte un redactor șef sau director ne băga ancheta în sertar și ne primeam leafa pentru ce am muncit, nu pentru ce am publicat… Continuă să citești Viorel Ilișoi se lasă de presă

Exploziv: Mircea Badea ar putea cere demisia unei ştiri?

Dacă luna asta nu vine nimeni să mă roage în genunchi să mă miluiesc şi să preiau şefia unei multinaţionale, am să fac un site informativ dedicat tuturor ştirilor care nu există dar pot fi puse în circulaţie pentru că vor fi devorate ca şi cum ar fi reale.Click aici, like şi, desigur, share!Posted by Cristian Iohan Ştefănescu on 31 Mai 2015 Dacă tot am promis să fac treaba asta, iaca, zic să-mi fac încălzirea cu prima ştire care de fapt nu există dar care are toate şansele să devină virală dacă le vindem pontul celor de la Ştiri pe … Continuă să citești Exploziv: Mircea Badea ar putea cere demisia unei ştiri?

Cașcheta www tot cașchetă e!

N-am vrut să dau un titlu în rime dar dacă așa a ieșit…În ultimul an am avut dese momente kodak alături de poliția română. Mă rog, de mai fiecare dată mi s-a-ntâmplat să am surprizele de la poliția rutieră. Cred că e cazul să reluăm un vechi obicei bun: să râdem de prostia lor! Că, mno, tot nu-i râsul nostru. Avem un tânăr care face acușica 18 ani și ar fi interesat să obțină permisul de conducere. Hai să verificăm pe site-ul cel mai autorizat ce presupune asta. Aflăm că serviciul poliției care se ocupă de carnetele de șoferi și … Continuă să citești Cașcheta www tot cașchetă e!

"Preferam sa fim impuscati"

Au fost cu miile. Pe unii i-a înghiţit Dunărea, pe alţii i-au împuşcat grănicerii. Din ambele părţi au tras în ei. De bine ce era în România nostalgicilor după Ceauşescu şi-au riscat viaţa. Sau au plătit cu viaţa.Un ultim episod din serialul publicat cu fix zece ani în urmă în Jurnalul Naţional. La Varciorova, in amonte de hidrocentrala de la Portile de Fier, la marginea vechiului cimitir al satului exista ascunse printre buruieni urmele unor morminte sapate in graba. Nu exista nici o cruce. Localnicii isi amintesc insa ca acolo, au fost ingropati cei impuscati pe malul romanesc al Dunarii, … Continuă să citești "Preferam sa fim impuscati"

Biatlonul evadarii

Fuga de comunism. A treia din cele patru povești despre evadarea dintr-un lagăr pe care prea mulți îl regretă fără să-și mai aducă aminte cum trăiau pe atunci. Sau fără să știe cum se trăia pe atunci! Amintirea trecerii disperate a Dunării spre malul iugoslav i-a marcat pe mulți dintre cei care nu au mai acceptat să rămână în țara în care, așa cum spun unii astăzi, „nu a murit nimeni de foame pe vremea lui Ceaușescu”. Alții au regăsit între timp puterea să se bucure de ceea ce a rămas în urmă și chiar să facă haz de necazurile … Continuă să citești Biatlonul evadarii

Mica Romanie din inchisoarea Maribor

Fuga de comunism. Un serial publicat acum fix zece ani în Jurnalul Național, din inițiativa Marinei Constantinoiu. Patru povești despre evadare dintr-un lagăr pe care prea mulți îl regretă fără să-și mai aducă aminte cum trăiau pe atunci. Sau fără să știe cum se trăia pe atunci!Azi, episodul 2. Gogu, ești pe fază? „Despre miile care s-au intors cu coada intre picioare nu scrieti.” Sunt cuvintele unei cititoare a editiei online a Jurnalului National, care s-a recomandat fosta angajata a Serviciului Pasapoarte. Fosta si, in mentalitate, ramasa „tovarasa” a scris acel comentariu in chiar ziua de dinaintea publicarii unei povesti … Continuă să citești Mica Romanie din inchisoarea Maribor

"În cap să le trageți, că-s trădători de țară!"

Facem așa: luăm cele patru povești scrise acum fix zece ani și le repunem în circulație. Pentru că, pe vremea aceea, like și share nu aveau dimenisunea de astăzi și pentru că e bine ca unii să știe ce au ratat când nu au deschis ochii așa cum trebuie și-au ajuns azi să-l regrete pe Ceaușescu. Pe malul romanesc al Dunarii si la nord de Bazias, pe frontiera verde, se plimbau uniformele verzi. Calvarul incepea, de fapt, de cum te apropiai de granita. La 15-20 de kilometri nu calca picior de strain. Te luau la puricat, baietii. De ce ai … Continuă să citești "În cap să le trageți, că-s trădători de țară!"

Rusalii 1951. Noaptea în care au deportat Banatul.

Satele acelea nu aveau nume. Nici case. Nici vreo sursă de apă. Aveau doar ciulini și praf, mult praf așternut peste pământul rareori plouat și niciodată lucrat. I-au lăsat în mijlocul pustiului, sub soarele dogoritor al Bărăganului.                          ––––––––––––––––––––Zece mii de străjeri ai regimului sovietic fuseseră mobilizați în noaptea aceea să pună în practică decretul din 15 martie 1951: „Ministerul de Interne va putea, pe cale de decizie, să dispună mutarea din centrele aglomerate a oricăror persoane care nu-şi justifică prezenţa în acele centre, precum şi mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestările faţă de poporul muncitor, dăunează … Continuă să citești Rusalii 1951. Noaptea în care au deportat Banatul.

Mândri de Enescu, nu?

Enescu. Când superpopular, când indescifrabil. Obositor sau reconfortant. Proaspăt, în orice caz. Patru mai nu e doar ziua Star Wars, dar, iaca, plozii n-au de unde știi despre altceva. May the Fourth be with you! Patru mai este și ziua când a plecat George Enescu. Am văzut o fotografie făcută ieri la mormântul din Pere Lachaise al compozitorului. Comentariul:  Nici urmă de floare sau lumânare Către Ambasada Română Paris, ICR Paris, Societatea Enescu Paris, muzicienii români și toți ceilalți români prea-iubitori de Enescu din Paris Mormântul lui George Enescu ieri, 4 mai 2015, la 60 de ani de la trecerea … Continuă să citești Mândri de Enescu, nu?

Cum am intrat eu în Uniunea Europeană: 2007 la 2507

O pacla murdar-laptoasa imbraca ziua in amiaza mare orizontul de jur-imprejurul Carpatilor. Romania a uitat, cu siguranta, albastrul. Ceea ce vedem zi de zi prin geamul biroului nu seamana cu cerul decat prin contributia imaginatiei. Cantonul de la Baba Mare. Toata lumea il stie de „cabana lui nea Catalin”. Sau „aia invelita in tabla”. Drumul spre Omu trece prin fata lui. Si cei care se incumeta sa urce la crucea de pe Caraiman trec pe aici. Si nu trec oricum. Usa cantonului e mult prea deschisa pentru gerul de afara. Nu se inchide pana nu se lasa noaptea. Vine unul, … Continuă să citești Cum am intrat eu în Uniunea Europeană: 2007 la 2507

Note de subsol. Auto-lectură de Facebook.

S-a-ntâmplat ceva, un mesaj ciudat, care m-a determinat să deschid vechiul cont de Facebook. Și m-am trezit copiind câteva statusuri postate cândva, demult… Unele nu au nici o noimă, extrase din context, altele nu au nici o noimă fiindcă sunt ale mele.Dar tocmai fiindcă-s ale mele, mi-am zis să le strâng. Va urma. Auzi, Dorele, sub fereastra de la birou se construieşte o alee. E nevoie de două utilaje: un mini-excavator şi un bătător dintr’ăla de pământ. Pentru o asemenea operaţiune, nemţii au dislocat un om. Un bătrân înalt dar pornit de mult spre 100 de ani. Ei, bine, neamţul … Continuă să citești Note de subsol. Auto-lectură de Facebook.

Salutări din cutia cu maimuțe

De când a început campania mă bombardează toate taberele cu mailuri. Comunicate de presă care mai de care mai tembele în care iluștri nimeni nu-mi spun nimic. Dar o fac des, mult și bine.Dacă și-au propus să se auto-decredibilizeze, le-a ieșit cum nu se poate mai bine.Au un vocabular limitat iar imaginația le e sterilă. Vor să pară spirituali dar n-au strop de umor. Și se învârt în jurul șezutului superiorilor de-ți vine să-ți ceri iertare de la Corneliu Vadim Tudor și Adrian Păunescu. Am aflat, cu această ocazie, că cei pe care îi consideram cutia cu maimuțe sunt doar … Continuă să citești Salutări din cutia cu maimuțe