Ştirea de care nu aveam nevoie duminică dimineaţa

… dar am auzit’o, acum mulți ani, așa că mi’am notat’o, repede, să nu uit ce zice. Spunea cam așa: că mincinoşii pot fi identificaţi după scris. Între reacţiile emoţionale generate de starea prin care trece mincinosul se numără şi această dereglare a abilităţii scrisului. Ştirea spune că… că… Na, că nu mai înţeleg ce am scris pe ciornă! Continuă să citești Ştirea de care nu aveam nevoie duminică dimineaţa

Explicația știrii din ultimele săptămâni, sâmbăta asta

Nemții s-au angajat să absoarbă cel mai mare număr de refugiați din Siria. O fac pentru că le permite limba.  În limba arabă, vocalele nu au prea multă valoare. Vorbitorii de arabă pun preț pe consoane, în rest, vocalele – sunetele acelea pe care noi respirăm de fapt cuvintele pe care le vorbim – pica la ei cumva aleator și, dacă se poate, cât mai rar. Poate de aceea ni se pare și că vorba le este mereu amenințătoare. Ia să-ți spună zi de zi interesul intermediar Oprea că ”mprșcg dvztrsmn brcl”, nu te-ar lua cu fiori? Ăăă… Ah, stai, … Continuă să citești Explicația știrii din ultimele săptămâni, sâmbăta asta

Știrea de acum doi ani

Nici o zi fără o amintire: #băeștinebun-ul zilei, acum doi ani: în Germania, câinilor le este permis să latre maxim 17 minute pe zi.Controlează Hausmeister-ul. Meșterul casei, în halat bleu-marin apretat, cu multe buzunare, cucreion chimic, pix și caiet de notițe, cu o limbă germană rurală, adusă cu pluta pe Rin în sus, nazală și cântată, alungind ultima silabă până la do de sus.Și sigur controlează bătrâna de la apartamentul de alături; care, când nu e plecată în concediu, se plictisește așa de tare încât verifică, cu ceasul în mână, timpii lătrați de câine, la fel cum își bagă și nasul … Continuă să citești Știrea de acum doi ani

Știrea de dumninica asta.

La masa de lângă, un fost jucător anonim de fotbal (a prins câteva meciuri la Dinamo) rupe subit ritmul, întrerupând schimbul de pase verbale cu colegul parior, gușat, rotofei, crispat, purtând bermude maro asortate cu pantofi sport negri și șosete albe flaușate.Se ridică să mângâie un pui adormit de mâță.Deranjată, mini-felina tresare și îi arde o gheruță peste mână.De remarcat faptul că fostul jucător de fotbal NU s-a tăvălit până la sosirea brancardei și nici nu a solicitat eliminarea adversarului. În tot acest timp, colegul parior confirma justețea acțiunii de contraatac printr-un gângurit admirativ dublat de un dat din cap … Continuă să citești Știrea de dumninica asta.

Note de subsol. Auto-lectură de Facebook.

S-a-ntâmplat ceva, un mesaj ciudat, care m-a determinat să deschid vechiul cont de Facebook. Și m-am trezit copiind câteva statusuri postate cândva, demult… Unele nu au nici o noimă, extrase din context, altele nu au nici o noimă fiindcă sunt ale mele.Dar tocmai fiindcă-s ale mele, mi-am zis să le strâng. Va urma. Auzi, Dorele, sub fereastra de la birou se construieşte o alee. E nevoie de două utilaje: un mini-excavator şi un bătător dintr’ăla de pământ. Pentru o asemenea operaţiune, nemţii au dislocat un om. Un bătrân înalt dar pornit de mult spre 100 de ani. Ei, bine, neamţul … Continuă să citești Note de subsol. Auto-lectură de Facebook.

Vechiturile de sâmbăta asta: Nachtkonsum și Ócska Piatz.

Nachtkonsum. Un fel de Street Delivery indoor, cu program mai degrabă nocturn. Eram ferm convins că azi e. Se ține sâmbăta, cam o dată sau de două ori pe lună. Second hand, vechituri și hand made. Unele sunt chiar mici bijuterii. Canapele improvizate pe care poți bea ceva în timp ce răsfoiești o carte tocmai cumpărată. Dacă nu ai loc pe canapea – și n’ai – sunt destule trepte. Un happening, de fapt. Se cântă live, se pălăvrăgește, se zâmbește. Totul în halele dezafectate ale fostei gări de mărfuri (iar m’apucă disperarea gândindu’mă la biata Moara lui Asan). Are și … Continuă să citești Vechiturile de sâmbăta asta: Nachtkonsum și Ócska Piatz.

Postarea de sâmbăta asta, duminică

Era o vreme, pe la începuturile acestui blog, când postam, în week-end, câte o cioacă. Le ziceam „Postarea de sâmbăta asta” (şi variaţiuni pe această temă). Aşa, ca cea de mai jos.Domnul ăsta chinez Xu Bing a decis că e timpul să facă o plimbare prin oraș de la vest la est dar nu știe dacă să meargă cu trenul sau cu autobuzul. Așa că într’un final a rămas acasă și a pus pe Facebook o poveste ilustrată despre ce avea el de gând să facă.Bun, nu a pus pe Facebook – ci a scris o carte. A scris e impropriu spus, … Continuă să citești Postarea de sâmbăta asta, duminică

Afacerea de sâmbăta asta: Vând bucurii! Preț: bucuria ta.

Adică, așa, ca să nu avem discuții: Nu vrea nimic. Stă, pur și simplu, aici, Ia-ți unul! Ia-ți 1 cu tine. 🙂 Ești fermecător! Ești impresionant! Arăți foarte bine când zîmbești! Viața poate fi delicioasă. Și, atunci, de ce să nu le dai și altora degetele tale plin cu marmeladă, să le lingă? A propos de marmeladă: doamnelor (și, de ce nu?, domnilor), dragi mămăițe și alte bunici, luna asta, în lipsa unei Olimpiade, în monotonia primelor etape de fotbal, cu Mamaia la trecut, cu Cerbul de Aur trimis la păscut și cu Eurovisionul tare departe, s-au gândit unii să … Continuă să citești Afacerea de sâmbăta asta: Vând bucurii! Preț: bucuria ta.

Postarea din sâmbăta sfântului Faust

Profit de ocazie pentru a raporta plina desfășurare a festivalului de vară al ipocriziei, faza pe Teutonia. Se revoltă germanul că tancuri de producție hi-tech Leopard sunt vândute direct Arabiei Saudite, ca și când Arabia Saudită nu le’ar putea cumpăra oricum, printr’un intermediar oarecare (a cumpărat mușchiul lor un campionat mondial de fotbal din Elveția și ditai echipa de fotbal de la Manchester; bașca pe olteanul Mirel Rădoi!). Asta vine după ce aceiași germani au decis să se laude cu închiderea centralelor nucleare. Ca și cum, pentru a scăpa de riscul unui black-out (că de, nici la cărbuni nu sunt … Continuă să citești Postarea din sâmbăta sfântului Faust

Postarea de sâmbăta aia

Sâmbăta aia, din copilărie, începea, în jur de două după amiaza, cu Gala Desenului Animat, continua după amiaza cu Tarzan și se termina cu Joe Mannix sau cu șeriful Sam McCloud. Sau cu Columbo, detectivul care avea mereu încă o întrebare, chiar și după ce a pus-o pe ultima. Peter Falk a fost savurosul Columbo, între 1971 și 2003. De-a dreptul one man show, în toți acești ani – iar lista cu echipele care au lucrat, de-a lungul anilor, în spatele personajului Columbo spune multe despre cât de mare a fost, de fapt, rolul jucat de acest Peter Falk. O … Continuă să citești Postarea de sâmbăta aia

Postarea de sâmbătă, 1975

Domnul din imaginea de mai sus este colegul Vlad Drăghicescu (din categoria „dragi tovarăși și prieteni”) văzut prin filtrul nu știu cărei aplicații. Care chestie m-a inspirat puțin, așa, de un mic delir la cotitura dinspre luni a duminicii, și n-am vrut s-o las doar o altă notă de subsol! Așa vei arăta pe la mijlocul anilor 70? Domnule, te citesc om serios. Cercetător la IPROCHIM, cu servietă de piele toată roasă, din care, pe la ceasurile 10, vei fi scoțând pachețelul cu gustare. În studenție ai cochetat cu mișcarea hippie, poate sub impresia „independenței” lui Nea Nicu din 68, … Continuă să citești Postarea de sâmbătă, 1975

Postarea de sâmbăta asta: extraordinara întâlnire la miez de noapte cu omuleții verzi

– Ați avut noroc, îmi zice. Mă uit lung la el și nedumerit, suficient cât să se prindă, prin noapte, că eu nu i-aș zice neapărat noroc. Miez de noapte fără puțin, ora cea mai bună pentru cumpărături la supermarketul din colț, singurul cu program până la 24. Puhoaiele întoarse de pe la slujbe, care sugrumă de regulă casele pe la ceasurile serii, au adormit cu televizorul pornit; cărucioarele nu mai încremenesc abandonate de-a curmezișul în fața raftului cu brânzeturi la preț redus în prag de expirare; străzile-s și ele aerisite. Îmi iau pâinea, intru în mașină, ies din parcare, mă … Continuă să citești Postarea de sâmbăta asta: extraordinara întâlnire la miez de noapte cu omuleții verzi

Eurovision 2011. Postarea de după sâmbăta asta.

Un rând de Kölsch pentru toată lumea! strigă, în delir, azerul de lângă mine, scuturând, în mod tradițional german, clopotul de deasupra tejghelei cârciumarului. Ciulesc urechile, ridic sprânceana dreaptă, îndrept vizorul înspre vocea venind dintr-acolo… Ștefănescule, ce ai? Vecinul din dreapta nu e azer, e doar un neamț rotofei, bombănindu-i monoton și dezamăgit altuia, ajuns prea târziu în fața televizorului, ceea ce noi, restul, văzuserăm în direct, într-o cârciumă aspirând, pe alocuri, spre sală de pariuri în care se transmite o cursă de cai programată noaptea, pe un hipodrom amenajat într-o pădure (una adevărată, nu una prin care a trecut … Continuă să citești Eurovision 2011. Postarea de după sâmbăta asta.

Postarea de sâmbăta asta: minunile sfântului de la colțul străzii

Cândva, demult, într-undeva căruia nici ieri nu-i mai pot spune, căci e cam alatăieri, turcul de la colț, pe Aachenerstraße, avea o dugheană (nu neapărat la colțul străzii) înghesuită, cu multe lăzi suprapuse, rânduite să-ți facă loc de un culoar până la tejghea, mirosind aproape a aprozar, cu o masă întinsă pe jumătate de trotuar din care-ți făceau cu ochiul mere și cireșe și vinete și andive și curmale uscate (les fruits secs, cum le spun tunisienii) și alte drăcovenii pe care le găseai, drept e, și la Lidl sau Aldi sau Plus sau la celelalte hale de-mpins cărucioare din … Continuă să citești Postarea de sâmbăta asta: minunile sfântului de la colțul străzii

Postarea de sâmbăta asta: doi câte doi

poza 1.El seamănă a muşchetar (dacă n’ar fi îmbrăcat cam sport pentru asta); aşa că l’am decretat (eu, că mai cunoaștem pe unii care l-au calificat sculer-matrițer, dar să trecem pe lângă această paranteză) sonetist (sau, poate, şansonetist?)Iar ea… ea e ultimul lui vers, niciodată scris, niciodată fredonat;Ea şi el, două personagii oarecare din Romorantin. sună a vrăjitor celt.Asterix, unde eşti? Obelix? Idefix? poza 2Alți ea şi el, mai estici; veşnici, parcă, străbunici, nu neapărat la postludiul unei lungi și uniforme fericiri însă – cu siguranţă – acolo unde au vrut să ajungă; el, revenită de la spital pe propriile’i … Continuă să citești Postarea de sâmbăta asta: doi câte doi

Postarea de sâmbăta asta: dacă lumea ar fi…

Ce-ar fi dacă popoarelor li s-ar aloca țări în funcție de numărul de locuitori, luând de bune acordurile de la Helsinki și păstrând neatnsă neatinsă (cap limpede/redactor: Laurențiu Diaconu-Colintineanu) harta de astăzi a lumii? Harta asta s-a tot învârtit, câteva luni, pe net până a nimerit la Foreign Policy pe blog. Probabil că a făcut-o tot vreun american, de origine irlandeză, cred, de vreme ce SUA și Irlanda stau cuminți la locul lor. Pe români i-a aruncat acolo unde iarna e ca vara și primăriile sigur nu se mai trezesc surprinse de ninsoare între Crăciun și Anul Nou. Și ce … Continuă să citești Postarea de sâmbăta asta: dacă lumea ar fi…