Fiecare cu bula lui

Poate așa e normal să fie. Poate asta e firea omului. Poate ăstea-s fundamentele speciei. Să ridicăm ziduri ca-n evul mediu și să ne urâm vecinul.Să ne temem de necunoscut în epoca universalului acces la cunoaștere.Să nu credem ce vedem ci ce ni se spune.Să ne ferim de aripi, pentru că drumul cel mai scurt e oricum cel pe care îl cunoaștem.Să ne supunem umili, pentru că nu știi ce rău mai mare poate veni.Să ne e frică de nou.Să nu ne imunizăm, că, oricum, n-a murit nimeni nici așa.Să ne bălăcim în comoditate.Să ne-nchinăm la minciună.Să detestăm evidențele.Să stăm … Continuă să citești Fiecare cu bula lui

John Kornblum: „S-a încheiat istoria post-belică a omenirii”

John Kornblum. Nu-l prea știe lumea la noi. Diplomat american. Guru în relațiile transatlantice. A fost negociatorul american al acordurilor de la Helsinki, din 1975, trimis de chiar patriarhul diplomației de la Washington, Henry Kissinger.A coordonat două importante schimburi de spioni pe podul Glienicke (The Bridge of Spies), în anii 80. A stat alături de Ronald Reagan pe podium, în fața Porții Brandenburg, când șeful de atunci al Casei Albe i-a strigat, peste gard, lui Mihail Gorbaciov „Distrugeți acest zid!”.A negociat din umbră reunificarea Germaniei.A fost ambasadorul la Berlin al lui Bill Clinton. A negociat la Dayton pacea post-iugoslavă. Și … Continuă să citești John Kornblum: „S-a încheiat istoria post-belică a omenirii”

Amintiri cu sociologi

Colegii de la filosofie și cei de la psihologie făceau mișto că sociologia nu e știință. Chiar și unii profesori își începeau cursurile amintind de atacurile celor care susțineau că sociologia nu dispune de obiect propriu al cercetării, promițând că vor demonstra, alături de studenți, prin cursurile pe care le vor preda, că – fără a dispune chiar de metode empirice – sociologia are capacitatea de a descrie, interpreta, prevesti și chiar schimba. Era, asta, pe la începutul anilor 90, când ne suiam după masa în tren la București, pe banii francezilor, și ne trezeam a doua zi spre prânz … Continuă să citești Amintiri cu sociologi

Barack & americanii

În 2008, americanii l-au trimis la Casa Albă pe Barack Obama cerându-i să facă ceva din America, o Americă a lor care cam pierduse un război în care nu a avut adversar. Aceiași americani, însă, i-au dat un Congres ostil, luându-i, practic, orice șansă de a face din America ceea ce așteptau de la Obama. Americanii nu au înțeles nimic din primul lui mandat – și când l-au trimis a doua oară la Casa Albă, numai dumnezeu o fi știind de ce, patru alți mai târziu, i-au dat același Congres. Acum, după alți patru ani (fără câteva ore), încă nu … Continuă să citești Barack & americanii

Să referendăm, dacă-i musai!

Sigur că există decizii pe care nu e bine să le lași la mâna vulgului. Sigur că d’aia există parlament, pentru ca trimișii înțelepți să decidă ce e bine și ce nu pentru popor. Sigur că mare parte din masa electorală are carențe de cultură democratică. Sigur că mare parte din masa aleșilor are carențe de discernământ democratic. Dar dacă opinia cuiva, din tabăra seculariștilor, este că putem supune consultării populare o decizie asupra căreia nu cădem de acord, mi se pare normal să nu-i sărim în cap ci să-i acceptăm opinia, să ascultăm, să-ncercăm să înțelegem de ce au … Continuă să citești Să referendăm, dacă-i musai!

Minunile Sfântului Fisc cel Draconic al Întregii Germanii

Germania federală este statul care, deși nu uită, îți iartă multe – dar una singură ți-o taxează de nu te vezi: încercarea de a-l fura pe el, pe stat. Și, cu toate acestea, îți oferă nenumărate instrumente și portițe pentru a nu te simți nici tu furat de stat. Am scris, vineri, asta pe Facebook: Aflai, între două acte, că săptămâna asta se votă codul fiscal. Și că sugrumă PFAurile și alte afaceri mici, multiplicâ…Posted by Cristian Iohan Ştefănescu on 4 Septembrie 2015 Am făcut câteva omisiuni. De unele mi-a atras atenția Ozi („N-ai zis ca iti oferă si consultant financiar … Continuă să citești Minunile Sfântului Fisc cel Draconic al Întregii Germanii

O sută de ani de prăbușire

Câteva povești mai mult sau mai puțin accidental suprapuse într-un fel de portret al unui veac în care lucrurile au mers din prost în mai prost și nici speranța nu se simte prea bine. Bunicii ne spuneau că suntem un neam de oameni răi. Fugi, mă, nu-i așa, n-are cum să fie. Ba da, ziceau, așa e. Nu suntem în stare să trăim cu gândul că altul face din viața lui ceva. Îl urâm dacă face. Și dăm cu pietre în el.Nu pentru că noi n-am putea face din viața noastră ceva. Ci pentru că ne așteptăm mereu ca alții … Continuă să citești O sută de ani de prăbușire

Ultimul buletin de știri. Corespondență specială din Postapocalipsia.

Am zis că nu mai scriu despre #Greferendum. Măcar azi să mă țin de promisiune. într-o zi m-a bătut pe umăr o informație bă, frate, îmi zice, m-am rătăcit, ai văzut cumva un jurnal de știri plimbându-se prin zonă? știri? nu, frate, uită-te la tine, zău așa, ce-i cu tine? n-am mai văzut o informație în carne și oase de dinainte de apocalipsa media. când ne lovi apocalipsa de se stinseră toate televizoarele iar în radiourile cu baterii se mai auzea doar un bârâit interminabil ca și cum o armată de pureci ar tropăi sacadat pe antene, când pe internet … Continuă să citești Ultimul buletin de știri. Corespondență specială din Postapocalipsia.

America mea

Intr-o zi, un soldat american stationat in arhipelagul nipon a violat o japoneza. Mici de stat, multi la numar, mari la disciplina si sepukulturisti de felul lor, supusii devotati ai imparatului au iesit in strada si au convins Guvernul de la Tokyo sa ceara Statelor Unite o pedeapsa exemplara pentru americanul in calduri. Intr-o alta zi, un japonez a fost rapus de un maidanez la Bucuresti, Romania. Intr-o zi dintre cele doua, un soldat american stationat in Romania a ucis cu masina lui blindata 4×4 un roman. In strada au iesit cativa prieteni ai victimei. Vreo 22 de milioane de … Continuă să citești America mea

Note de subsol. Auto-lectură de Facebook.

S-a-ntâmplat ceva, un mesaj ciudat, care m-a determinat să deschid vechiul cont de Facebook. Și m-am trezit copiind câteva statusuri postate cândva, demult… Unele nu au nici o noimă, extrase din context, altele nu au nici o noimă fiindcă sunt ale mele.Dar tocmai fiindcă-s ale mele, mi-am zis să le strâng. Va urma. Auzi, Dorele, sub fereastra de la birou se construieşte o alee. E nevoie de două utilaje: un mini-excavator şi un bătător dintr’ăla de pământ. Pentru o asemenea operaţiune, nemţii au dislocat un om. Un bătrân înalt dar pornit de mult spre 100 de ani. Ei, bine, neamţul … Continuă să citești Note de subsol. Auto-lectură de Facebook.

Singura postare de la acest Mondial

Mondialul de fotbal îi dă dreptate lui Dinu Olărașu: n-ai nevoie de foarte multe să fii fericit. Pe bune. Uitați-vă la tribunele multelor meciuri anoste. Oamenii ăia au plătit ceva bani să ajungă în Brazilia, să se bucure de (clișeu) sărbătoarea sportului rege, de Brazilia, de dansatoarele ciocolatii, cu nuri onctuoși, de samba pe care le-au văzut la televizor cum își apleacă decolteele abisale peste creșteteșle chelioase ale suporterilor din rândul din față. Și ce primesc? O Spanie îmbătrânită sub povara propriului prestigiu, o Italie care, oricât s-ar strădui, nu poate ieși din logica antijocului, o Brazilie în care stelele … Continuă să citești Singura postare de la acest Mondial

Ziua. Acum 20 de ani.

Mâine (mi-a adus aminte Miruna) e petrecere. Acum 20 de ani ieșea pe piață ZIUA, cu o echipă formată din cei care începuseră Ultimul Cuvânt al lui Burci, ziarul care a dat 60 de numere (credeți că ușor să dai la foc automat 60 de numere?) înainte ca „investitorul” să zică pas (gurile rele susțin că a spălat suficienți bani în acele patru luni de teste și două de piață).Am fost externist la Ziua cam toată perioada anilor 90, în vremuri interesante. Și am învățat să le fiu cronicar, sub forma aceea efemeră a cotidianului. Am văzut războaie și campanii … Continuă să citești Ziua. Acum 20 de ani.

Word of the year. Mititel dicționar personal, ediția 2013.

Minune. Este cuvântul anului 2013. Pentru că există. Propoziția anului este „De unde știi?”. Pentru că a fost spusa de atâtea ori, cu dragoste. Iar dacă ar exista și un premiu special pentru comeback (și de ce n’ar exista, de vreme ce eu jurizez și tot eu decid regulile?!), acesta i’ar reveni lui „mulțumesc”. Mulțumesc. Continuă să citești Word of the year. Mititel dicționar personal, ediția 2013.

Un blog despre un glob

Ei, hai, trebuia să pun şi eu ceva pe blog cu crăciunul, nu? Ceva din seria „crede şi nu cerceta”. În spiritul… Aud povestea asta în fiecare an. De fapt, nu am auzit’o chiar an de an. Nu am mai auzit’o din 2006. Aşa a fost să fie. În ultimii şapte ani nu am împodobit bradul în casa părinţilor mei. Deh, drumurile vieţii… le tot baţi pentru alţii până te rătăceşti de tot. Iarna asta am pus iar de un brad acasă. Şi, ca de obicei, de cum a coborât cutiile de globuri din pod şi s’a pornit pe despachetat, … Continuă să citești Un blog despre un glob