Capra pictată a vecinului
Fără Daniel Arasse, Rondul de noapte nu-mi era decât o migăloasă punere în scenă a companiei lui Frans Banning Cocq și Willem van Ruytenburch. Rembrandt trebuia și el să trăiască, la fel cum Tintoretto, câteva decenii mai devreme, se dedulcise la banii mogulilor epocii, pictând pe bandă rulantă portrete – care mai mici, care de-a dreptul gigantice – la comanda procurorului Morosoni, a dogelui Sebastiano Vernier și a cui i-o mai fi dat târcoale narcisismul (de altfel, și scenele pictate de Tintoretto au fost, deseori, uriașe, semn că presupusul bun simț artistic al pictorului capitula fără prea multe scrupule în … Continuă să citești Capra pictată a vecinului