Suită venețiana
Variațiuni pe o temă de Sophie Calle: Suită venețiană Continuă să citești Suită venețiana
Categorie: reciclate
Sfântului Păcălițiu
Lungul drum al zilei de 1 aprilie – care de departe și de nicăieri vine, nu se termină niciodată pentru că nici n-a început cândva ci veșnică e și vrednică, de când lumea și pământul în veacul vecilor.La mulți ani … Continuă să citești Sfântului Păcălițiu
Jurnalul Național
Acolo, sus, unde cândva am fost fericiți În timpul ăsta, cabinetul din București al europarlamentarului Maria Grapini este în fosta corectură a Jurnalului Național. Continuă să citești Jurnalul Național
Să ridice două degete…
Am participat la o dezbatere la care, la un moment dat, s-a pus problema asta: „Cine dintre noi, să fim sincer, a avut o copilărie fericită? Să ridice mâna…”M-am simţit spărgător de grevă.Eram singurul cu mâna pe sus.Mulţumesc, mama, tata, bunica şi toţi prietenii de pe strada mea.Mulţumesc, Oraviţa – şi toată lumea aia minunată a ta! Continuă să citești Să ridice două degete…
Tralala
Tralala Există melodii care n’ar trebui să se termine niciodată.Dar se termină.Şi imediat după aceea începe Nicole cu Ein bisschen Frieden. Continuă să citești Tralala
(un)finished
ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si… fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, semafoarele, scamele de pe mocheta, musca din ciorba, apelurile ratate, scrisorile sterse inainte de a fi trimise, caldura verii, perechile iubindu-se in nisip, oile trecand a lene autostrada, coronita din clasa a IV-a, cearsfarurile mototolite, intrebarile ramase … Continuă să citești (un)finished
exit
i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri. povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi. nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc… Continuă să citești exit
Phantom des Sommers
In the end, după o lungă vară şi fierbinte, după ploi de praf (şi nu e praf de stele), după isterii şi întrebări şi după răspunsuri greu de smuls, o lume judecată în abscise şi ordonate, rămâi tu, ultima floare a soarelui standing, the one, ducând cu tine perna pe care se culcuşeşte visul meu. o să te ardă, e drept. dar s-ar putea să ardă frumos! And I’ll be there when you will say goodbye! Continuă să citești Phantom des Sommers
Zartbitter
cineva care din mine ne priveste sta in palma ta; curge prin el sangele nostru ca o ciocolata amaruie din care bunica iti facea deunazi crema celei mai bune dintre prajituri. Continuă să citești Zartbitter
Izgonirea din iad
am să fac în seara asta copii cu luna. am s’o muşc încetinel (rotofeie lună, transpira-vom inele multicolore în jurul frunţii, tare) şi am să-i fur rămăşiţele de viaţă până când lumea, dedesubt, va urla (disperată), prin pereţi afară! afară! în rai cu voi! Continuă să citești Izgonirea din iad
Punctul zero
sunt o monedă de schimb, şpaga pe care o dai fanteziei, îngerul cu aripi negre, destramarea ta şi gândul tău subversiv, obsesia de fiecare dimineaţă, când îţi cobori decolteul pe podeaua vieţii privind îngândurată spre o pată gri pe care destinul şi numai el ar putea să o determine să-ţi mai taie, o dată, măcar, calea; rămân dorinţa ta secretă şi lumina de la mijlocul tunelului, când calci desculţă peste spinii ce i-am pierdut în urmă; am să mă opresc în fiecare zi pe buzele tale; am să mă preling pe buzele tale… înghite-mă! Continuă să citești Punctul zero
Nu!
s-a trezit brusc, indreptandu-se catre sifonier; a stat si s-a gandit o tura la incaltarile pe care si le va pune astazi; si-a ales un tricou, o pereche de blugi asortati (culoarea chilotilor ii era indiferenta); a cotrobait prin plasa cu sosete cat mai silentios cu putinta, sa nu o trezeasca… a gasit, mai intai, bucati desperecheate; le-a intins pe jos, a inceput sa jongleze cu modelele (culorilor nu le-ar fi dat prea usor de capat; la ceasul cinci si jumatate, lumina de afara e inca destul de subreda iar becul ar fi fost o crima sa-l aprinda); din nefericire, singura … Continuă să citești Nu!
James Blunt?
ochii catifea verde-marin strang in brate cabina telefonica; se simte perforata, neajutorata; pierde sensul conversatiei, sirul cuvintelor se impotmoleste, izbindu-se mut in peretii de sticla; sta pe bordura trotuarului si nu isi misca privirea; e contondenta dar racoroasa, ca o briza de noapte peste umerii ei incinsi; vocea sotului, la celalalt capat al firului… ce-o fi vrand de la ea? punctul in care se afla vine si se-ndeparteaza ca-ntr-un delir, de parca ar fi cuprins-o febra si timpul se scurge in parametri vizibili; si, totusi, el, acolo, pe bordura lui, numai a lui, pe veci a lui, jucandu-si sireturile cu … Continuă să citești James Blunt?
azi nu
pe catafalc se astern linistite flori si viseaza la o ploaie care sa le redea viata; florile-s mai moarte decat toate amintirile lui; respira fara sa constientizeze ultimele clipe, lasand imprejur bucuria jocului de culori pe fundalul macabru… ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si… fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, … Continuă să citești azi nu
spre 40 de grade
totul e putin „forever”. un mic „forever”, editie de buzunar. sa il scoti din cand in cand si sa il inhalezi, ca pe un drog cu efect de franat timpul. nu ca timpul ar sti sa mearga in relanti. nu-i trebuie mult si calca iarasi pedala de acceleratie. uita de regulile de circulatie, uita de curbe… ai vazut vreodata timpul cazand intr-o prapastie? Continuă să citești spre 40 de grade
death is never the end!
trec zile, una dupa alta, interminabil preludiu pentru un orgasm ce bate la usa unei babe surde. atat de surde incat intr-o buna zi am sa termin intr-o palma, fir de cenusa la cheremul vantului ce ne bate prin buzunarele sufletului. Continuă să citești death is never the end!
As putea scrie o carte care sa inceapa asa:
„Daca nu l´ar fi uitat cineva incuiat in acea debara ar fi impartasit soarta celorlalti; destinul – care parea ca´i joaca o festa – i´a fost, in cele din urma, aliat. Nu stia cum s´a intamplat, nu stia cine a incercat sa´si bata joc de el incuindu´l in camaruta aceea plina de greble si furci si saci goi in care, uneori, cineva cara faina… Dar, la urma urmei, toate aceste intrebari pareau inutile; acum, cand pompierii incercau sa recupereze ce mai putea fi recuperat, el mai traia… Doar el…“ Dar aceasta poveste se poate termina, pur si simplu, aici… un … Continuă să citești As putea scrie o carte care sa inceapa asa:
Remake de început de vacanţe
De undeva tot trebuia să pornească, nu? Poate de aici. Şi, atunci: 1). Oraşul în care plouă aproape în fiecare zi. Puţin, mult, nu contează. Plouă. Vara, ploile sunt scurte, agitate şi calde. Şi miros a levănţică. Poartă cu ele parfumul florilor albastre atârnând de plafoanele florăriilor improvizate pe pontoanele ancorate la maluri de „gracht”. Mai puternic decât mirosul ierbii, invadând străzile prin geamurile larg deschise ale tuturor coffee-shop-urilor. Zece minute şi totul a trecut. Revine soarele şi uscă oraşul, ca şi cum Golfstream-ul ar fi ales să moară aici, la gurile râului cu nume de bere, Amstel. Oraşul celor … Continuă să citești Remake de început de vacanţe
