Mihail Kasianov: "Autorităţile de la Moscova nu sunt interesate de rezolvarea problemelor"

În 1999 la Istanbul, preşedintele de atunci al Rusiei, Boris Elţîn, a promis o soluţie corectă pentru problema transnistreană şi o retragere a Armatei a 14-a. Au trecut aproape 12 (+7) ani iar forţele ruseşti sunt încă acolo. L-am întrebat pe fostul premier rus Mihail Kasianov, în prezent unul dintre liderii opoziţiei de la Moscova dacă, în Rusia, există voinţă politică pentru a rezolva situaţia din Transnistria.  „Îmi place să cred că, în viitorul apropiat, această problemă, ce ţine deja de multă vreme, va dispărea. Cât timp am fost parte a guvernării am încercat, împreună cu administraţiile Moldovei şi Transnistriei, să … Continuă să citești Mihail Kasianov: "Autorităţile de la Moscova nu sunt interesate de rezolvarea problemelor"

"Dacă eşti un hoţ mic, tot hoţ eşti"

Stăteam de vorbă, acum șapte ani (4 februarie 2011), cu un europarlamentar olandez, la scurt timp după ce Olanda s-a pronunțat oficial penru neincluderea României în spaţiul Schengen – Daniel van den Stoep, membru olandez al Parlamentului European în grupul neafiliaţilor din partea Partidului pentru Libertate. Ce ştiţi, de fapt, despre România? Ştiu, întâi de toate, că n-ar fi trebuit să devină niciodată membră a Uniunii Europene. Este punctul de vedere al partidului meu şi aşa va rămâne, pentru că România – dar acelaşi lucru pot să îl spun despre Bulgaria – nu era pregătită. Şi credem că nici nu vor fi … Continuă să citești "Dacă eşti un hoţ mic, tot hoţ eşti"

Moș Neagu Djuvara. De iubit.

L-am întâlnit o singură dată. Mi-a dat cam o oră și a avut răbdare să-i pun întrebările mele stupide, pe malurile Rinului, pe o canapea din holul Consulatului de la Bonn, nu departe de sediul Deutsche Welle și de casa lui Beethoven, într-o de neuitat primăvară a lui 2010.Era pe deplin conştient de farmecul oratoriei sale. Şi îi făcea o plăcere enormă să povestească. A făcut-o atât de bine încât de multe ori nici n-a mai contat dacă mici inadvertențe au făcut adevărul să pară mai frumos sau mai urât. Cel mai important lucru care ne rămâne de la moș … Continuă să citești Moș Neagu Djuvara. De iubit.

Oană, Sandor, Hannelore, Zlatko, Leah, Cetin. România.

„MÂNDRÍE, mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. … Continuă să citești Oană, Sandor, Hannelore, Zlatko, Leah, Cetin. România.

Arătătorul de la Ankara

Pe trăgaciul acelui pistol din Ankara am apăsat toți. Fiecare dintre noi. Cu indiferența noastră. Cu impresia că lucrurile se petrec altundeva, că nu e treaba noastră și că nu avem ce face. Am desconsiderat democrația. Am primit-o, am făcut-o să ne semene, am croit-o după chipul nevoilor noastre și, când a fost gata, am abandonat-o.Am primit cu brațele încrucișate răul banalizat în cotidianul nostru, răul de la un click distanță, răul din telecomandă, răul cu care ne împăcăm, lângă care dăm din umăr, în fața căruia scuipăm în sân. Ne-am concentrat atenția asupra tuturor minciunilor care ne-au umplut zilele … Continuă să citești Arătătorul de la Ankara

PSD, motorul mandatului KWI 2

  De fapt, eșecul PNL s-ar putea să nu-i fie chiar în dezavantaj președintelui.   Iohannis nu poate ocoli un guvern PSD. Majoritatea ostilă din Parlament poate deveni principalul agent electoral al opoziției înaintea alegerilor prezidențiale. Dar cine, din opoziție, ar putea da piept, la prezidențiale, cu PSD-ul? Dacă PNL o propune pe practicanta pedelistă a lui Stolojan interimar în urma Alinei Gorghiu înseamnă că are mici problemele de cadre. USR? Nu are un prezidențiabil. Deocamdată are PMP? Singurul om de acolo care știe ce vorbește e complet necunoscut în România. Cioloș? Dacă l-ar vrea cu adevărat, PNL l-ar instala … Continuă să citești PSD, motorul mandatului KWI 2

Fiecare cu bula lui

Poate așa e normal să fie. Poate asta e firea omului. Poate ăstea-s fundamentele speciei. Să ridicăm ziduri ca-n evul mediu și să ne urâm vecinul.Să ne temem de necunoscut în epoca universalului acces la cunoaștere.Să nu credem ce vedem ci ce ni se spune.Să ne ferim de aripi, pentru că drumul cel mai scurt e oricum cel pe care îl cunoaștem.Să ne supunem umili, pentru că nu știi ce rău mai mare poate veni.Să ne e frică de nou.Să nu ne imunizăm, că, oricum, n-a murit nimeni nici așa.Să ne bălăcim în comoditate.Să ne-nchinăm la minciună.Să detestăm evidențele.Să stăm … Continuă să citești Fiecare cu bula lui

Viena de lângă noi

După un an lung de campanie electorală și aproape patru tururi de prezidențiale, Austria se poate întoarce la Mozartkugel, Sachertorte, Wiener Melange și Glühwein. Gott sei Dank! Acuma…Marile bănci din ultimul sfert de veac românesc au venit, cu rele dar și cu bune, din Austria. De petrolul nostru se ocupă firma de stat a Austriei. Firmele de consultanță, analiză de piață și corespondenți de presă care acoperă România își au biroul regional la Viena. Și marile fonduri de investiții imobiliare își au la Viena evaluatorii pentru Europa sub-balcanică. Strabag-ul face autostrăzi, acolo unde statul român a depășit faza birocrației. Multinaționalele … Continuă să citești Viena de lângă noi

Schulz pe muchie de baionetă

Ce treabă are Martin Schulz să plece dintr-o poziție sigură, din care a reușit să facă cel puțin vizibil un Parlament European până mai ieri privit ca simplu cimitir al elefanților incomozi? Și unde se duce? Într-o Germanie în care jocurile par deja sforărite? Cel mai bine cotat personaj social-democrat a primit deja binecuvântarea neguțată a Angelei Merkel pentru Președinția federală; la schimb social-democrații, oricum plasați catastrofal în sondaje, nu deranjează realegerea Angelei Merkel, ba, mai mult, se strecoară la guvernare ca partener minor al cancelarei. Și, atunci, ce treabă are Schulz? Se duce să călărească un cal mort? Sau … Continuă să citești Schulz pe muchie de baionetă

Nopțile colorate ale Rusiei

La minus 26 de grade, Moscova a încremenit. Nici vântul nu mișcă. Frigul l-ai simțit pe la minus 10; la minus 15 ți-a fost groaznic. După aia n-a mai contat nimic. Ușile nu se mai deschid de mult. Zăpada, înghețată de vreo lună, așa, paoet de prin noiembrie, chiar, troznește sub tălpi. Zass calcă mai apăsat, mai rar, acolo sus, la el, probabil că e mai frig cu un grad. Eu am pașii mai mărnuți, mă țin după el. Mai degrabă patinez, cu 40 și jumătate la talpă mi-e mult mai ușor să mă las dus în siajul lui Zass … Continuă să citești Nopțile colorate ale Rusiei

Cui să-i pese de rămasul în istorie când viața e aici și acum?

Am citit că șansa lui Igor Dodon de a rămâne în istorie este… Să ne liniștim, zic. Nimeni, în Europa de Răsărit, după 1990 încoace, nu și-a propus să rămână în istorie. Poate Havel, poate Walesa. Dar amândoi erau deja în istorie. Orban? Hm, din nefericire pentru el, s-a scos singur din istoria în care deja se băgase.  Iliescu, Năstase, Tăriceanu, Băsescu, Ponta, Dragnea, Voronin, Dodon, n-au avut nici o clipă vreo legătură cu istoria. Au avut interese de moment, ale lor sau ale celor care i-au propulsat. Ce interes să rămână în istorie poate avea un Dodon, care s-a … Continuă să citești Cui să-i pese de rămasul în istorie când viața e aici și acum?

Digi FM. Primul an.

11 noiembrie.11.11.2015. Ora 6. On air. Bataclan, criza refugiaților, Cioloș & guvernul tehnocrat, Gabriel Oprea, Brexit, Deveselu, alegerile preliminare din SUA, Mircea Albulescu, Bruxelles, dosarul Mineriadei, Patrick Ekeng, copy-paste, DNA, săptămâna nebună a Germaniei, Marin Moraru, Olimpiada, epoleți cu doctorate, Elie Wiesel, anchetele Colectiv, UEFA 2016, deținuți scriitori, Lemmy, Prince & Bowie, dosarul Revoluției, cutremurul din Italia, alegeri locale, SMURD pro & contra, elicopterul SMURD, masacrul de la Nisa, imigranții pipăitori de la Koln, BREXIT, ursulețul de la Brașov, americani înamați, regina Ana, Shimon Peres, puciul lui Erdogan, Gyuri Pascu, Donald Trump și, update nefericit, Leonard Cohen… Toate de-a valma, … Continuă să citești Digi FM. Primul an.

Hallelujah

Stăteam cumva stingher, aproape răstignit, în scaunul acela de plastic, pe un rând – al treilea, cred, de la geamurile aburite – al sălii încă goale din fundul curții. Ajunsesem la capătul mai multor săptămâni de documentare. Pe la nouă fără un pic au început să apară. Câţiva domni purtau în palma căuş biblia şi păreau destul de importanţi. Unele scaouri aveasu revere lucioase, altele erau, se vede treaba, luate de la un Oxfam. Sau primite, de pomană. Dar fețele, bătute de timp sau încă tinere, erau bărbierite lună. Mă salutau oarecum surprinşi, privindu-mă lung şi neîncrezător. Doamnele, toate, venind … Continuă să citești Hallelujah