ucigaşii de coşmaruri

Paşii ăştia goi spun poezii d’ălea pline. Paharele ălea pline se revarsă pe trupurile ăstea goale. Sângeriu de lacrimă, minciuna unei împerechieri de formă fără fond de ten şi întreaga zestre de rimel. uite’o. e prelinsă pe abdomenul lui. PLÂNGI, că plouă. plouă. picioarele’mi sunt ca buzele când ţi le sărut. cleioase umflate umede aromate şi plângi. că plouă prin pădurile cândva virgine. se flutură petale rupte ca niştă ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tăiat tablă. se flutură cele albe cele roz cele liliachii. se pregătesc gutuii şi ghearele vântului. plouă’mă a primăvară, târfa mea! Continuă să citești ucigaşii de coşmaruri

(un)finished

ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si… fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, semafoarele, scamele de pe mocheta, musca din ciorba, apelurile ratate, scrisorile sterse inainte de a fi trimise, caldura verii, perechile iubindu-se in nisip, oile trecand a lene autostrada, coronita din clasa a IV-a, cearsfarurile mototolite, intrebarile ramase … Continuă să citești (un)finished

exit

i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri. povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi. nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc… Continuă să citești exit

Dimineţile unui înger

se caută între proprii umeri împiedicată în şoşonii încă dormind lângă noptieră se’nvârte în propriul cerc căutându’şi ochii îşi drege vocea (o geană de lumină pătrunsă pe fereastră îi mângâie prima retină). ochind termometrul, îi priveşte absentă mercurul roşu de furie şi se întreabă „cât o fi ceasul?” tictacul gradelor, nestingherit, merge mai departe Continuă să citești Dimineţile unui înger

Scrisoare către Moş Niculae

  Doamne, nu’mi da aripi, te rog! n’am chef să zbor, Doamne. vin nopţile lungi de iarnă când pe sub plăpumi din pene de gâscă topi-vom zăpezile îmbrăţişaţi. aşa că, Doamne, îţi cer doar nişte cizme de ciocolată, să mă preumblu în ele prin venele ei până mă va fi topit cu totul. şi nu uita, Doamne, să’mi laşi în ghetuţe o creangă de alun. am să bat cu ea toate gândurile de ducă!   Continuă să citești Scrisoare către Moş Niculae

ochelari de cal

nu plec urechea la bârfele trotuarului, gurile rele se răcesc de pomană. priviri indiscrete vorbesc fără cuvinte şi te arată cu degetul. în mintea mea se intersectează babele satului. eu, catârul, cred doar în mine, în leacuri pe care le-am inventat încăpăţânându-mă să trăiesc dincolo de dureri după ce mi-am izbit fruntea în toate uşile de sticlă glisante ale vieţii. Continuă să citești ochelari de cal

Phantom des Sommers

In the end, după o lungă vară şi fierbinte, după ploi de praf (şi nu e praf de stele), după isterii şi întrebări şi după răspunsuri greu de smuls, o lume judecată în abscise şi ordonate, rămâi tu, ultima floare a soarelui standing, the one, ducând cu tine perna pe care se culcuşeşte visul meu. o să te ardă, e drept. dar s-ar putea să ardă frumos! And I’ll be there when you will say goodbye! Continuă să citești Phantom des Sommers

Uneori

uneori (dar numai uneori) nu’s în stare să mă leg în vorbe zile în şir, uneori mă caut prin mine şi nu’s, oricât m’aş lua la puricat, nu ştiu unde m’am pus, unde m’am lăsat şi nici dacă eu a existat vreodată; uneori sunt un produs bun de povestit, cu cod de bare şi fără discount pentru că viaţa mea poate fi o bârfă de larg consum şi cea-mai-bună-vânzare. stau la geam, uneori, (dar numai uneori), un geam zidit fără privelişte şi caut cu privirea ceva ce nu este; scrijelesc amintiri pe cărămizi şi toate’mi dau cu rest şi eu … Continuă să citești Uneori

Punctul zero

sunt o monedă de schimb, şpaga pe care o dai fanteziei, îngerul cu aripi negre, destramarea ta şi gândul tău subversiv, obsesia de fiecare dimineaţă, când îţi cobori decolteul pe podeaua vieţii privind îngândurată spre o pată gri pe care destinul şi numai el ar putea să o determine să-ţi mai taie, o dată, măcar, calea; rămân dorinţa ta secretă şi lumina de la mijlocul tunelului, când calci desculţă peste spinii ce i-am pierdut în urmă; am să mă opresc în fiecare zi pe buzele tale; am să mă preling pe buzele tale… înghite-mă! Continuă să citești Punctul zero

Good bye, my lover

Am primit ieri, în poşta electronică, un mesaj din care am aflat cu stupoare că Your mail won the great 4,2 million GBP prize… Am încremenit! Ce surpriză! Ce noroc pe el! Am încercat să-mi aduc aminte când, mic fiind, i-am dat să mânce rahat… Nu găsesc nimic în memorie. Poate că s’o fi autoservit el. Îia mici mai fac d’astea. Dar scurtă’mi fu bucuria. Nori negri s’au cuibărit repede în mintea mea, din momentul în care mi’am dat seama că norocul mailului meu se va întoarce împotriva mea. De fapt, totul a început din clipa în care m’am întrebat … Continuă să citești Good bye, my lover