Oravița. Motivele 4 și 5: drumețiile pe Chei.

Azi n-am să mă-ntind la povești. Nu o să povestesc emoțiile. E treaba ta să le trăiești.

Urcă-te în mașină, fă o escală la unul din discounterele din Oravița pentru ceva de ronțăit pe drum și niște apă – nu multă, că vei avea oricând posibilitatea să reumpli petul. Mergi până la Sasca Montana, traverseaz-o pânpă la marginea estică. Sunt vreo trei variante de drum din Oravița, nici unul dintre ele foarte bune. Țin, oricare dintre ele, până în 30 de kilometri, fie că o iei prin Ciclova Română, fie prin Răcășdia.

  • 4.1. Șușara.

Sus, în Sasca, la capăt, unde începe Gheorghe, dealul Gheorghe, pe stânga este un vagonet galben. De aici, pe lângă casa Elisabeta, pleacă drumeția până la cascada Șușara.

Traseul urcă pe la vechea mină romană și pe la vechea stație seismologică a universității timișorene, trece un pod nu foarte convingător, se intersectează cu diverse căderi mai mari sau mai mici de apă, se îngustează în niște minichei drăgălașe ale pârâului Șușara înainte de a ajunge la cascada propriu-zisă.

Dacă a plouat recent, a meritat drumul. Dacă n-a plouat, mișcarea a făcut toți banii iar natura e prietenoasă în libertatea ei.

  • 4.2 Foieroaga, Tunelele.

Înapoi, la intrarea în Sasca Montană, în vale. Chiar la intrare o cotești spre Sasca Română. Mergi până în capătul satului, cobori din mașină și pornești agale pe picioare, treci puntea suspendată și o iei la dreapta.

Te duce drumul spre un colț spectaculos al Cheilor Nerei: tunelurile săpate în calcar și plaja de la Foieroaga, loc al primelor nudisme, între altele. Dacă ai noroc să-l prinzi pe Mircea Jumanca acolo, cu tiroliana, ai un bonus. Poți să-l întrebi și dacă are în plan vreo tură de rafting.

Când te întorci la Sasca, înainte de a trece podul suspendat înapoi, caut-o pe Ileana Mavrodin. Dacă o găsești, salut-o din partea mea. S-ar putea să fie la căsuța de cob, făcută din materie primă găsită chiar acolo, pe malul Nerei.

Poate nu știi cine-i Ileana, dar știi sigur castele de lut din Valea Zânelor, pe care le-a ridicat la Proumbacu de Sus.

  • 4.3 Bei – ochiul și cascada

Când le-am arătat prima oară bucureștenilor poze cu Ochiul Beiului mi-au spus să-mi schimb laboratorul foto, că-mi strică culorile. Poate că am pățit-o, de fapt, când le-am arătat prima oară poze de la lacurile Plitice, din Croația, dar cam același fenomen se întâmplă și aici.

Legenda, dacă ai chef s-o afli, o găsești peste tot, dă cu Google. Basme, deh.

De aici nu mai ai mult până la cascada Beușnița. Pentru cei care nu au timp, chef, chemare sau răbdare pentru a parcurge toate Cheile Nerei, plimbarea asta este un fel de premiu de consolare.

Ai face bine să lași mașina (cu care ai venit de la Oravița prin Ciclova și Potoc) la tunele și să încerci tot traseul pe picioare. Sunt vreo cinci kilometri până la păstrăvărie și de acolo încă vreo oră partea cu lacul și cascada. Bine, poți parca și la păstrăvărie, dar, mno, nu-i păcat?

  • 4.4 Etc

Alte chestii ce merită văzute prin zonă: o ruină a cetății în care au fost cazați grăniceri ai împărătesei Maria Theresia, de la Socolari; casele vechi și solide din Ilidia, despre care poate ai citit în Scena9 că este supranumită Mica Americă (la începutul secolului 20 s-a navetat mult de aici peste Atlantic); mânăstirea Nera, undeva între Slatina și Sasca (și despre asta ai citit, probabil în Formula As); câteodată, vara, la Sasca se adună rockerii și motoriștii, anul ăsta s-ar putea să nu vină dar loc de o bere după oricare din aceste plimbări sigur mai găsești.

Oravița. Motivul 5: Cheile Nerei propriu-zise

Ei, da. Asta e aventura. Ia-ți cortul și ce-ți mai trebuie pentru câteva zile de excursie pe munte. Conserve, țigări, ghete, încălțări de schimb, sac de dormit, o cameră foto care să te țină, prieteni de nădejde, răbdare, lanterne, tu știi ce-ți mai trebuie. Lasă telefonul, n-o să ai semnal. Poți trăi cu asta?

Campează la cantonul Damian și urcă Nera până la Lacul Dracului. Sau, dacă vrei, poți porni din partea cealaltă, pe la Șopotul Nou, și să cobori Cheile până la tunele. Tu decizi dacă ești făcut pentru asta. Pentru că, în orice caz, ce se întâmplă pe Cheile Nerei rămâne pe Cheile Nerei.

PS: dacă vrei neapărat, Oravița poate fi și puntul de plecare pentru cheile Carașului; nu știi multe despre ele dar sigur or să-ți placă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.