Se pricepe să schimbe cuțitele și uleiul mașinii de tuns iarbă. Și cauciucurile și le schimbă singur. Și pe acoperiș se suie, dacă e ceva de reparat. Un bărbat la casa omului.
Am întrebat de mic detalii despre lucruri. Am vrut să știu cât de înalt e copacul și cum cade umbra. Și mi s-a răspuns. Nu m-au tratat ca pe unul pentru care nu merită efortul descrierii pentru că este, oricum, nevăzător și nu și-ar putea reprezenta cele povestite. Părinții m-au luat cu ei pe munte, pe când aveam nouă ani. Am pus mâna pe stâncă și am simțit pentru prima oară că pot descifra lumea cu degetele. Nici nu a mai contat că peretele e complet vertical. Mă simțeam deplin liber. O libertate în întregime nouă pentru mine.
(…)
Arunc nisip și ascult sunetul granulelor. Îmi construiesc, din pixeli acustici, o imagine sonoră.
Teama îmi este cel mai important partener. Mă însoțește peste tot. Dar am învățat să nu mă panichez.
Asta le spune și managerilor, cărora este deseori invitat să le vorbească: aun țel în cap și lucrează fără compromisuri iar dacă nu reușesc, rămân cu o mare deziluzie și un mare gol.
PS: soția, Sabine, și-a dat seama de abia după mai multe întâlniri că Andy e nevăzător – anume, abia atunci când alpinistul nu a verificat restul, la prima ieșire comună într-un restaurant.
Update 2015.
Andy Holzer a ajuns în Himalaya dar nu a mai apucat să urce pe Everest; în aprilie 2014, expediția din care făcea parte a făcut cale întoarsă după o avalanșă în care și-au pierdut viața 16 șerpași; în 2015, expediția, întoarsă pe traseu, a fost surprinsă, destul de aproape de vârf, de cutremurul care a devastat Nepalul („My team and I could only tell everyone else left on this earth, ”nature is simply stronger”, and for us there was nothing to do but help”); deși a scăpa de două ori ca prin urechile acului, Holzer nu renunță la visul său.