Scrisoare către George Enescu

 „(…) mă întorc mereu la vocile fără voce, la acel murmur apoteotic din secvențele finale, ca niște rugăciuni fără cuvinte, ca o apocalipsă murmurată. Un fel de corul copiilor din Hiroshima lui Jebeleanu.
Suntem ușori și vocile-s ca fumul…”

De aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.