Dacă scoateți nasul puțin din ecranul cu lumină rece, de neon, al smartphone-ului și priviți în jurul vostru, n-o să vă vină să credeți dar a existat o vreme în care nu erau pe lume LinkedIn și Twitter, nici cabluri atârnând pe stâlpi, nici stâlpi, de fapt nu existau nici garduri, nici granițe, nici vize, nici bariere lingvistice, nici cercetători britanici care să confirme vreo ipoteză din cele enumerate aici, nici britanici, nici alte națiuni, nici un fel de națiuni, nici state, nici guverne, nimic-nimic nu exista, lumea era o devălmășie totală, oamenii trăiau în peșteri, colibe sau copaci, aveau o singură culoare a pielii, dormeau sub cerul liber și aveau timp să se uite la stele din care nu înțelegeau mare lucru dar erau mai liniștiți, nu mergeau să voteze o dată la patru ani consfințirea privilegiilor unei anumite găști căreia nu îi ajungeau salariile de parlamentari ca să meargă la coafor, nu aveau nici rate la bancă și nici nu produceau e-uri sau pungi de plastic care să se vânture besmetice vreo 7000 de ani de aici înainte dintr-un cotlon într-altul, n-avea nevoie de ecologiști dar nici neoconservatori nu existau, carnea (de dinozaur) era proaspătă și la autoservire, petrolul nu declanșa războaie și nici pentru sursele de apă nu se băteau, nici apa n-o poluau, nu făceau city-break-uri, nu exista nici o poliție de frontieră în largul insulei Lampedusa care să oprească valul de imigranți dinspre Africa pentru că, deh, strămoșul omului nu ajunsese încă în Europa iar dacă lighioanele scăpate de la precedenta glaciațiune ar fi avut un pic de rațiune, homo ăla africanus n-ar mai fi apucat să parcurgă mii de kilometri pe picioare până să devină Ion din Anina, să colonizeze „bătrânul” continent, să-l împartă în fâșii, apoi să-l sfâșie de-a dreptul, să-l are de mai multe ori cu tancurile și bombardierele pentru ca, în anul de grație 2015, să se scarpine după ceafă incapabil să înțeleagă cum că a). iar a ajuns să comunice prin mașinăriile acelea odioase de război și b). cum de-a reușit să falimenteze gloria civilizatoare a omenirii.

Probabil că de aceea a și murit acel om minunat – de atâta liniște și fericire.

Cândva, pe drumul acesta de la extaz la agonie, într-o secvență temporală marcată de delir consumatorist și explozie tehnologică, omul a inventat internetul și l-a numit ארץ הקודש, Pământul Făgăduinței i-a spus, refugiul libertăților absolute, unde nu vor mai exista dictatori și asupriți, nici războaie, nici cenzură, unde fiecare voce se va face auzită și fiecare curios va putea învăța la liber tainele lumii, nu va mai exista ignoranță și lumea va deveni un loc mai bun.

Și-n universul acesta paralel perfect era o forfotă continuă, de ziceai că nimeni nu mai făcea altceva în lumea reală și toate ființele raționale, urmași ai lui Ion din Anina, dacă nu se duceau să se omoare între ei se jucau de-a războiul în spațiul virtual, își rezolvau afacerile acolo, scriau cărți în TreiDubluV, se iubeau 2.0, ba, făceau chiar și copii online, măi, tată, măi…

Și fiecare știa ce face fiecare și unii știau chiar mai multe decât ceilalți fiecare. Și dacă și-au dat seama că asta nu e rău, au făcut în așa fel încât să știe și mai multe. Și când s-au uitat ei mai atenți au înțeles că din cele șapte miliarde de urmași ai lui Ion din Anina, mulți trăiau neluminați, la fel ca străbunul lor care nu avusese internet la vremea lui și nici nu s-a prea sinchisit să-l inventeze pentru că nu îi plăceau Candy Crush, nici Solitaire, nici Pet Rescue, nici Criminal Case.

Și ce și-au spus ei? Și-au spus să dea internet la tot universul ăsta cunoscut, că prea mișună anapoda prin lume și cere de lucru și vrea de mâncare. Și s-a dus omul Zuckerberg, care inventase el ceva minunat numit Cartea Fețelor, s-a dus omul ăsta la el în atelier și le-a spus ucenicilor săi: „Nu mai stați așa închiși aici, mergeți în lume și propăvăduiți vorba mea, mergeți și dați internet la toate popoarele”.

Și s-au ridicat ucenicii și s-au dus în țara numită India, s-au dus în țara numită Ghana, și-n cea numită Kenya, și-n Columbia s-au dus, și au umblat în toate zările și au cărat cu ei arginți cu care au dus internetul și au făcut să se nască planul măreț al omului Zuckerberg care știa deja toate fețele lumii dar vroia să le știe pe toate-toate, gigantică muncă, gigantic plan, gigantică măreție, să deschizi nevoiașilor lumii cu tălpile bătătorite de pământul arid pe care calcă desculți de generații întregi porțile cunoașterii, plouându-le internet din baloane cu aer cald peste căsuțele lor din paie uscate și fără curent electric. Părea lipsit de noimă dar ce mai poate fi absurd în anul de grație 2015, când urmașii lui Ion din Anina fac miracole tehnologice pe bandă rulantă – asta dacă nu preferă să se ucidă între ei mai barbar decât o făceau lighioanele care nu au apărat Europa de invazia lui homo africanus?

Bine și frumos – doar că ארץ הקודש, pământul ăla al făgăduinței, paradisul fără granițe și fără dictatori și fără cenzură a luat-o frumușel pe urmele lumii de care a fugit, pe când încerca să scape. Noua religie a ucenicilor lui Zuckerberg se numește ademenitor Internet.org dar ar trebui să-și spună sincer Facebook.org, pentru că în țara numită Ghana și-n țara numită Columbia și-n celelalte țări, ucenicii nu au dat cărți la liber sau legi ale fizicii explicate sau ieșire din ignoranță ci numaidecât Facebook au dat, și peste tot unde au dat Facebook au dat în așa fel încât omul Zuckerberg să nu-l supere pe Cezarul locului și dacă Scufița Roșie a jignit cumva pe Cezar nici supușii Cezarului nu au primit Scufița Roșie, pentru că ucenicii nu degeaba au stat atâta vreme în atelierele omului Zuckerberg ci au deslușit tainele cenzurii virtuale și tainele trasării de granițe în minunata lume nouă pe care mulți au visat-o fără să își imagineze că vor veni și acolo, în ארץ הקודש, asupritori și mulți vor ajunge asupriți, și omul Zuckerberg va avea niște frați mai mari care vor voi să vadă tot mai multe fețe, și mai multe fețe, până la urmă pe toate fețele urmașilor lui Ion din Anina vor voi să le vadă iar fețele acestea nu vor avea vize să treacă peste granițe și se vor vântura besmetice prin cotloanele lumilor lor mici și ireale în vreme ce omul Zuckerberg și frații săi mai mari…

Dar știți ceva? Nici Metusalem nu a trăit o veșnicie. Nici Zeus nu mai e ce-a fost pe vremea strălucitoarei Atene. Din gloria Romei nu au mai rămas decât niște ruine. Napoleon a lăsat în urma lui une grande nation comme ci, comme ça. Iar gurile rele spun că nici Pax Americana nu este bătută în cuiele eternității.

Ne-am născut noi poate prea devreme dar unele generații sunt sortite să trăiască vremurile zbuciumate (și interesante) ale amurgului zeilor.