CICO. Principiul CICO.

Am deschis azi dimineață, online, trei televiziuni de știri din România. Prima îmi vorbea despre concedierea avocaților lui Gigi Becali, pe a doua era tot Gigi Becali pomenit iar a treia avea un cadru cu un microfon de la care, aflu de pe burtieră, se va anunța cândva viitorul proprietar al CFR Marfă.
N-am stat cinci minute întregi. Am închis. Dacă mai stăteam mult aflam că dacă azi e joi, analiștii televiziunii cu pricina mă vor face să înțeleg că (și de ce) mâine e vineri.
Nu am am intrat pe canalele românești de știri de ceva vreme. Și bine am făcut. Dar le abandonasem cu aceeași nedumerire pe care nici acum nu-s în stare  să mi-o deslușesc: ce e, de fapt, greșit. Nu au subiecte? Nu au oameni? Nu au idei? Nu au cu ce? Nu au voie? Nu au cui?
Pentru ultima variantă ar putea exista ceva argumente. Acesta, de exemplu:

                                                                      Sursa
Pentru o chestie identică, turcii au ieșit în stradă. Și-s acolo, încă, rezistând tentațiilor despotice ale unui fel de Înalt Prea Sfințitul în costum civil și cu fața la Mecca. Pe români nu-i mai scoate nimic din casă, cu excepția mirosului de mici. Bine, nici cu nemții nu mi-e rușine. Avea dreptate Lenin când spunea că a plecat din Germania pentru că nu ai cu cine pune de-o revoluție.
Un gunoi, că altfel nu-i pot spune, m-a determinat să revin câteva zile la naveta cu tramvaiul. Și așa am aflat că biletul de la Köln la Bonn bate spre opt euro. Ultima dată când am făcut naveta costa 6,60. Amintirile mele bat până pe la vreo trei mărci, prin 2000. Sau trei euro, un an mai târziu. Și, totuși, nemții nu au ieșit, așa cum fac brazilienii, în stradă. E drept că mulți angajatori, mai ales cei publici, le oferă navetiștilor job ticket-uri subvenționate, în condițiile în care, oricum, drumul spre și de la serviciu se consideră ca fiind costuri de producție și, prin urmare, deuctibile de la impozitul angajatului. E drept că nici job ticket-ul ăsta nu mai costă opt euro pe lună, cât mi se rețineau mie prin 2004 sau 2005. Dar, iaca, deși au învățat multe de la brazilienii veniți în Germania la Campionatul Mondial de fotbal din 2006 (unii uitând chiar drumul îndărăt), nemții nu s-au decis să iasă în stradă când cu scumpirea biletelor.
La fel cum românii degeaba au trăit atâta vreme sub otomani și degeaba s-au uitat un an întreg la Suleyman că n-au înțeles care e faza cu parcurile, copacii și piața Taksim. Hai, că dacă mai e loc de o petiție online, mai strângem o mână de corporatiști cu simț civic de rețea de socializare. Eventual cu un citat din Paler sau Pleșu. Pentru fața tumefiată a artistei suferind de sindromul Stockholm, de exemplu.
În rest, hăhăim la glumele rasiste ale președintelui, că bine le-a zis, nu-i așa?, din și de sufletul poporului.
Cât despre copaci, constituție și alte chestii care poate chiar contează, vorba (tare mi-a plăcut când am citit-o, e a doua oară când o citez în public) prietenului Dan Dolghin: CICO. Căcat introduci, căcat obții!
Dar parcă mai poți știi ce mai contează…

Un gând despre “CICO. Principiul CICO.

  1. Buna ziua,Sunt interesat de o colaborare cu site-ul dumneavoastra. Daca doriti sa colaboram va rog sa ma contactati la aceasta adresa de email pentru a discuta mai pe larg. Pentru ca acest email sa nu fie catalogat drept \”Spam\” am evitat sa scriu adresa site-ului dumneavoastra in acest email asa ca va rog, atunci cand imi veti raspunde, sa precizati si adresa site-ului dumneavoastra.Cu stima,Daniel Stroe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.