Haita mea nu poate să stea liniștită nici o clipă

Ce’o fi în capul ăla al lor mic de căței? Îi lași să se zbenguie, se dau bine pe lângă / se lasă mângâiați de diverși vizitatori pentru ca, mai apoi, după ce îi pui în lanț, să se dea de ceasul morții lătrându’i cu furie de parcă de’abia așteaptă să pună caninii pe vizitatorul pe care tocmai l’a avut la dispoziție dar, pe atunci, nu le’a trecut prin minte să’l capseze?

Ce’o fi tot în capul ăla al lor când se mârâie furioși, între ei, prin poartă și de’a lungul întregului gard, pentru ca, pe urmă, când le deschizi poarta, să sa pupe’n bot și sub coadă cu o afecțiune cum doar câinii știu?

Și: nu’i așa că e un anume indefinibil „ceva” (total nepotrivit!) din aroma sărbătorilor de iarnă în ardeii capia puși, vara, la copt în jar, pe grillul din grădină?

Fie ca!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.