Amintiri din viitor (ficţiune revăzută şi readăugită)

O comunitate musulmană într-o metropolă occidentală nu mai este de mult timp o prezenţă idilică, o pată de culoare.
A fost odată ca niciodată: “Mă duc până la turcul (ok, marocanul, sirianul, persanul) din colţ să cumpăr nişte varză murată / zacuscă / vinete…”.
Ea… Să zicem aşa: o blonduţă uşor durdulie, nu foarte tare, cât să n’aibă complexe şi să se simtă bine’n pielea ei; începe să’l îndrăgească pe Tarkanul  de vreo 25-30 de ani, bruneţel, mustăcios, cu umeri de marinar, care vinde, joia, în piaţă, legume, fructe, branză de capră şi alte alea cu aromă de vacanţe. Mai mult decât câteva grame în plus la crema de branză cu ardei iute şi o punguţă bonus de măsline cu usturoi nu a îndrăznit să’i ofere, deşi… Tarkanul din piaţă a studiat filosofia.

Nu i’a folosit la nimic. A abandonat’o pentru comerţ, este un geniu al târguielilor, ştie să vândă (pe la 10, când se deschide piaţa, la Tarkanul nostru e coadă; stau să’şi facă plinul toate bunicuţele cartierului). Vorbeşte cu accent – dar se prea poate să fie un defect cultivat; prea sună şic, aşa!

Până’ntr’o zi când Tarkan nu a mai aparut. Într’o joi a venit Halil. A venit şi a ramas. Jutta i’a căzut cu tronc – şi n’a stat pe gânduri. A întrebat’o dacă nu vrea să facă sex cu el. Pentru că, i’a explicat Halil, musulman fiind, ar fi salvarea ei, în ziua în care muezinii vor chema la rugăciune din turnul Domului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.