Măcăneli în creierul nopţii. Şi al meu.

Pe vremea mea, când auzeai „Halt, Aussweis”, ştiai că’i un figurant sovietoid jucând, într’un film despre cel de’al doilea Război Mondial, rolul unui neamţ rău pe care’l chema Fritz (că Hans nu puteau să pronunţe şi ziceau Gans, la fel cum spun Ghitler).
Pe vremea mea, când auzeai „vin dăloc” ştiai că’i un bănăţan care te anunţa că vine imediat.
Pe vremea mea, când auzeai „strâns unit în jurul secretarului general” ştiai că nu’i aşa.
Nu mai există, dom’le, în ziua de azi strop de respect faţă de rânduieli. După ce căţelul Ţombi mi’a mieunat, deunăzi, în braţe, azi noapte, înainte de a se face lumină, m’am trezit cu un măcănit scurt în dreptul timpanului stâng. Pe umărul aferent nu era o raţă ci o pisică.
A propos: aţi văzut cât de la stradă coboară căprioarele prin albul iernii româneşti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.