Carte poştală de la sanatoriu

Ţombi s’a pornit a prinde viaţă, se ridică, învârte curios ochii, de mâncat mănâncă oricât îi dai, nu’i place să’l scarmeni în scăfârlie, presupune că latră când Tataie îl fluieră, a’nceput să comunice pe o limbă piţigăiată cu vecinul lui, papagalul albastru şi doarme încolăcit pe un animăluţ de pluş despre a cărui specie mi’e destul de greu să mai spun ceva după ce’a fost ros, în fel şi chip, în ultimii doi ani, de Nora.
Şi vă transmite salutările de rigoare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.