În prima zi de clasa I, copiii din Germania primesc – tradiţie, funcţionează de vreo sută şi ceva spre 200 de ani – un imens cornet cu dulciuri şi diverse ustensile utile şcolărelii. Părinţii se ocupă de treaba asta. Acum cinci decenii le puneaa încă, de exemplu, pe lângă ciocolăţele şi bombonele, bureţelul cu care îşi ştergeau tăbliţele (phuaaaaaaaai, se vede c’am trăit cam mult în Regat, cu toate diminutivele astea). Pentru cei care au bunici mai tinere, este vorba despre ceea ce se folosea înainte vreme pe post de caiet în clasă. Nimic nu rămânea ca probă a ineficacităţii şcolare, totul se ştergea înaintea următoarei ore, uneori chiar mai des.

Cu timpul, conţinutul cornetului – căruia i se mai spune (şi azi) Zuckertütte, adică „pungă cu zahăr” – s’a schimbat. Mai un calculator (socotitoare), mai un Barbie, mai un walkman, mai un mp3 player, mai un playstation, mai un iPhone…

La şcoala Adolf Reichwein din Essen, pe 1 septembrie, când a început şcoala, pe lângă Zuckertütte asta a părinţilor s’au înghesuit şi activiştii Partidului Comunist cu propriile cornete. Essen, ca şi tot bainul carbonifer Ruhr, este, de ceva vreme, bastionul stângii.

Nu ştiu dacă tovarăşii au ales şcoala pentru a înfrunta prenumele sau nu, cert e că, odată ajunşi acasă, ăia micii – şi, mai ales, părinţii, fericiţi nevoie mare că au apucat prima zi de şcoală a ălora mici – au descoperit în cornetele Partidului pixuri care nu doar că, mare minune, luminează la apăsarea unui buton, dar şi proiectează pe perete o imagine. Erotică.

Tovarăşii şi’au luat angajamentul că Partidul va schimba pixurile.