Cea mai recentă postare a lui Vlad Petreanu mi’aminteşte de pungile cu pixuri pe care le cărăm cu noi în expediţii, de feţele arse de soare, aspre de atâta nisip – şi de degeţele acelea cu unghiuţe negre, lipite de portiera prin care ne privesc la fiecare oprire şi ne cer „msieu, cado?”
Uneori ne’ar da ceva – poate toiagul cu care îşi mână caprele – în schimbul a orice „suvnir, msieu!”
Pe unde or bălăuri „oceanicii” mei? Ar cam fi vremea întoarcerii din Siria…
