Patriarhul la 8 martie. Şi celelalte zile.

Se vorbeşte prin târg că PF Daniel (nu e punctul de frontieră, nu e nici poliţia feroviară) ar fi dat un fel de enciclică de 8 martie în care vorbeşte despre, citez, femeia credincioasă, harnică, înţeleaptă şi paşnică, femeie care (citez din nou) aduce un spor de pace.

Mâine, 9 martie fiind, lucrurile se pot duce, repede-repejor, îndărăt spre făgaşul lor. Cu „taci, fă!”. Şi cu, desigur, celebrul tandem „omul şi muierea lui”.

Dar, până mâine, trăiască ipocrizia! De trei ori Tatăl Nostru şi ni se iartă. A fost cu un scop nobil, nu?

De câteva săptămâni pare să nu mai fie zi („de la bunul Dumnezeu”, desigur) fără să apară – în Germania, Doamne fereşte de vreo confuzie! – o nouă dezvăluire despre abuzuri sexuale comise de preoţi sau călugări asupra copiilor din căminele pe care le aveau în grijă. O vreme s’a vorbit doar despre orfelinate catolice; ulterior au început să iasă la iveală practici de acest gen şi în internate protestante.

Există, poate nu ştiaţi, români ortodocşi convinşi că romano-catolicii sunt nişte sectanţi periculoşi. Papistaşu’ e neam bun cu unguru’ care vrea să ne fure Ardealul!
Când văd un romano-catolic în carne & oase, îl privesc luuung, mirându’se şi crucindu-se că, oau!, are numai două picioare şi două urechi şi… Ce şoc li se întâmplă când îi aud vorbind – aceeaşi limbă!!! Necuratu’! Necuratu’!

Pentru aceşti români dar şi pentru alţii, mai puţin fanatici însă, oricum, destul de verzi, veştile despre pedofilia din internatele de pe lângă mânăstirile catolice sau lutherane sunt o pildă în plus că dreapta credinţă… că naţia care a stat scut creştinătăţii… că Occidentul putred…
La noi, în universul nostru mioritic presărat cu sihaştri şi dezlegători de farmece şi exorcişti, la noi, zic, aşa ceva nu s’ar fi putut întâmpla.

Nu. Sau da. Da, aşa e. Nu, nu s’ar fi putut întâmpla. Pentru că, la noi, biserica nu a avut rol / funcţie de asistenţă socială. Biserica Ortodoxă nu a strâns, asemeni bisericii protestante din Amsterdam, curvele de prin mlaştini, oferindu-le cămăruţe în jurul lui Oude Kerk. Şi nu a adunat văduvele, dându-le de lucru în schimbul unui acoperiş şi unui trai decent pe care nu şi-l mai puteau permite.

Biserica Ortodoxă, în schimb, ţine blocate nişte miliarde de lei (noi-nouţi) pentru o catedrală (dacă n’am avut Ev Mediu la vremea lui, punem acum de unul!) în care – citez, să fie clar – se vor vindeca sufletele. Dar n’ar da, Doamne fereşte, un bănuţ pentru cei care îşi pierd, pe drum, sufletul pentru că li s’a şubrezit caroseria.

La toţi ni’i greu, fiule.

Un gând despre “Patriarhul la 8 martie. Şi celelalte zile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.