Ceva d’acasă: „Ăl mai tare om din lume”
- Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
- Fluier, strîgăt, rîs şi ropot…
- Şie să fie ? Şie să fie?
- Iacă-n tîrg, „minajărie”!
- O „comegie” d-a cu fiară
- Şi-mprejur lumie şî ţară.
- În căletcă, o măimucă
- Baş ca omu mînca nucă;
- Alta, blăstămată, şoadă,
- Şă ţînea numa’ în coadă
- Ş-alcele, mînca-le-ar focu!
- Nu-ş găsau o clipă locu.
- Lupi, urşi, mîtă, oi, cornuce,
- Fel dă fel dă joavini sluce;
- Chiţorani, arişi şi vulturi,
- Dă prîn lume, dîn ţînuturi
- D-elea gîbe, d-elea rele,
- Feri-mă, Doamne, dă iele!
- Mulce-am văz’t, pă bani, viedz bine.
- Cum nu vege ori şî şine.
- D’apăi l-am văzut anume
- P-„ăl măi tare om dîn lume”,
- Care să juca cu leii
- Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii!
- Cui l-o doborî-n tărînă
- Işia că-i plăceşce-n mînă
- O hîrcie d-a d-o sută
- Fără dă nişi o dispută.
- Dar cum mi ce puni cu neamtu,
- Care-n ghinţ îţ rupe lantu?
- Să loviau fişiorii-n coace:
- „Şiine-i? Unge-i? Care poace?”
- Cînd d-odată, – iacă-amaru!
- Sandu Blegia, – tăbăcaru,
- Să sufulcă şî tuşeşce,
- Lîngă „comegianţ” să-opreşce.
- Să râgea neamţu dă Sandu,
- Dară Sandu, fişiorandu,
- Mi-l cuprinsă dă subsoară,
- Şî nu să lăsă cu „doară” !
- „Strânjie-l ! Suşie-l ! Zî-i pă nume !
- Ălui mai tare dân lume !”
- Gâfăia neamţu a sâlă,
- Dar lu Blegia nu-i fu milă,
- Hopa-ţupa, ţupa-hopa,
- Ş-o găsât nemţoiu popa !
- „Ţânie-l ! lasă-l ! Ia-l dă mână !”
- Zdup cu neamţu în ţărână !
- „Bravo ! – Sandu să trăiască !”
- Dar, când fu să îi plăcească,
- Işie neamţu: „Abăr, frace…
- Nu să pringe că-i pă space”,
- Vrea: că-i pungă şi că-i ceacă,
- Suta zuitată s-o-facă !
- „Nu ce joşi cu mine, dragă !
- „Asta, viedz, în cap ţ-o bagă !
- „N-ascult vorbe io şî glume,
- „Când mi-s io mai tare-n lume !
- „Ş-adă suta !” işie Blegia,
- „Că dă nu – ‘ţ fac prav comegia !”