De bine ce tocmai a încheiat cel mai catastrofal an de la 1923 încoace, de bine ce recesiunea a trecut dar criza nu s’a sfârşit, de bine ce lumea aia mare, de afară, nu are încă bani să cumpere la fel de mult produse „made in Germany” ca’n anii de glorie ai consumerismului, de bine ce se tot plânge că o să le meargă mai rău înainte de a le merge mai bine, Frau Angela Merkel a anunţat că merge pe mâna liberalilor în privinţa reducerilor fiscale. Şi, cu toate astea, or să facă pe dracu’n patru şi’or să se ocupe şi de deficitul bugetar. Şi’or să instituie şi un plan de austeritate.

Poate că toate trei la un loc nu merg. Poate că datoriile publice se împing din ce în ce maimult către generaţiile viitoare. Poate că lucrurile sunt utopice.

N’am idee. Nu mă pricep. Singurele modele economice trăite pe pielea mea, până acum, sunt falimentul comunist şi capitalismul de cumetrie. Well, poate că modelul Merkel o să fie tot o catastrofă dar eu, unul, îi las pe cei mai inteligenţi decât mine să comenteze, să analizeze, să facă prognoze, să se dea iniţiaţi – vreme în care o să merg la circa financiară a primăriei de care ţin şi’am să le cer o fişă fiscală. Şi’o să’mi plătesc, disciplinat, afurisitele de dări către statul german, să nu mai trimit bani înspre bugetul lui Boc şi portofelul lui Udrea, să nu mă caute Andrei Gheorghe şi să nu mă invoce Băsescu la aritmetica voturilor. Dacă am noroc, poate apuc să’mi plătească şi mie vreun neamţ pensia, că pe fanii lui Guţă nu’mi pun baza.

PS: citiţi linkurile alea două; nu vă speriaţi că primul e mai lunguţ – merită o lectură pentru a vedea diferenţă de abordare.