„Pentru cei ce nu’nţelege…”:

În seara asta am primit încă un argument pentru sentimentele deloc creştine pe care le port unora. Mi’au trebuit 41 de ani şi o nouă despărţire de ţară pentru a trăi momentul în care un Beatles să îmi cânte, live, O-bla-di O -bla-da.
Despre concertul în sine, doar două chestii. A: oricât de mult vă plac şi oricât de des aţi fi ascultat Let it be şi Yesterday, nu le’aţi auzit niciodată. Credeţi’mă pe cuvânt. Şi B: anul acesta, Doamne, ce minune, primul care m’a colindat a fost Sir Paul McCartney.

PS: vă imaginaţi cam cât am stat, după concert, încremenit în parcare, dacă la sosire am găsit loc doar la etajul 9, undeva pe la mijlocul nivelului?