Cu cucii prin Gaudeamus

Da’ de ce vă uitaţi aşa la mine?

Evident, nu m’am mai uitat la el. Dar am continuat să trag cu urechea.

(Două lucruri sunt constante la Gaudeamus: frumoasele de la standurile unor edituri de care n’ai auzit niciodată şi nebunii care aspiră toate pliantele, pixurile, gumele de mestecat…)

Am tras cu urechea pentru că domnul la care nu prea aveam voie să continuu să mă uit o interoga pe biata colegă Andra despre şansa de a auzi voci. Cum? Nu aude? Păi, cum? Păi da, el se ocupă de o publicaţie a asociaţiei parapsihologilor. Dar acolo, în Germania, nu auzim voci? Nu şi nici n’am fi siguri că ni s’ar adresa nouă, dacă le’am auzi…

Aşteptăm prietenii care se ocupă cu trimisul sesizărilor către Comisia Europeană şi pe cei ce presimt sfârşitul lumii. Şi, nu în ultimul rând, pe bătrânica simpatică a cărei viaţă a luat o trunură complet razna după ce KGBul i’a implantat un cip în maxilar, de’i piuie de câte ori mestecă miez de pâine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.