Catalog de şabloane luate de’a gata

Am văzut acel Audi 4×4 în parcarea de la Carrefour-ul din Genk – pe locul rezervat handicapaţilor; şi, deşi eram conştient că voi opera cu un şablon, am gândit, cu glas tare, că „ăştia’s peste tot la fel”. O convingere construită în România. Evident, pe parbrizul maşinii era un abţibild cu un scaun cu rotile.

Înainte de a ieşi la pensie şi a se muta într’o altă ţară a Europei, Nea Cornel nu mai avea loc să respire, în oraşul ăsta multicultural prin excelenţă, de atâţia turci; dintre toţi locuitorii Germaniei pe care îi cunosc, era cel mai vehement. El, un imigrant.

Şi mai e şi anecdota a cărei acţiune se petrece, pe 10 noiembrie 1989, în Berlinul de Vest, pe când tot Estul dăduse năvală în jumătatea occidentală a oraşului, de se formaseră cozi la chioşcurile de ziare, în magazinele alimentare şi în faţa sex-shop-urilor; unul dintre redegiştii înghesuiţi la o astfel de coadă oftează, supărat că şi’a văzut cu ochii visul libertăţii, a scăpat de cozile comuniste, a ajuns în Occident şi, iaca, stă din nou la cozi; pe lângă el trece un turc, gastarbeiter din Berlinul capitalist, îl aude şi îi aruncă, din mers, un „nu noi v’am chemat, bre!”.

Asasinul egipteancei gravide, ucisă cu cuţitul, împreună cu nenăscutul copil din pântec, este un imigrant venit din Rusia. A fost condamnat la închisoare pe viaţă, cu interzicerea dreptului la eliberare condiţionată. Venise din Rusia ca urmaş al germanilor deportaţi prin marea Uniune Sovietică; simţea vocea rasei pure urlându’i în suflet.

Cei mai aprigi antisemiţi pe care i’am întâlnit nu văzuseră în viaţa lor un evreu în carne şi oase. Cei mai verzi români se temeau că ungurii or să ne fure Ardealul deşi nu trecuseră în viaţa lor Carpaţii dinspre sud către nord.

Paranteză: unul dintre tovarăşii de zbenguit pe dealuri din copilărie – eram la vârsta tuturor curiozităţilor – ştia, de la bunica lui, că n’are voie să se masturbeze fiindcă „o să orbeşti, maică”; la aceeaşi vârstă aveam să aflu că adventiştii au un ritual de împerechere (frate bun al comunismului conjugal practicat în taberele hippioţilor, la sfârşitul anilor 60) – acceptat, câţiva ani ai târziu, într’o comunitate adventistă, aveam să sufăr o mare decepţie. Paranteză închisă.

Şi: o pereche de germani, în vacanţă balneară în Italia; el, îmbrăcat în pulovărul tricotat de ea; ea e fascinată – îi place atât de tare ţara încât şi’a cumpărat şi un manual de italiană; pedalează, amândoi, cu o lejeritate care nu trădează apropierea celor 70 de ani; urcă la deal, coboară aproape chiuind; medicul le’a spus că datul pe bicicletă e sănătăos; la un moment dat, lângă un gard, un cocoş le taie calea, alergând peste durm; cu o eschivă elegantă, doamna cruţă viaţa păsării; un domn, spijindu’se în beţe de schii (medical i’a spus că plimbatul prelungit prin aerul tare al staţiunii e sănătos), priveşte, distrat, scena; le zâmbeşte celor doi; fericită şi mândră de iprava ei, ea, biciclista, aruncă un „buooooooooongiooooooooooooounău!” şi se gândeşte că „oamenii locului sunt aşa de minunaţi – în Germania nu nu mi’ar fi zâmbit nimeni aşa!”; domnul priveşte lung după cuplul de biciclişti şi îşi spune că „oamenii locului sunt aşa de minunaţi – în Germania nu m’ar fi salutat nimeni aşa”.

PS: oare ce’ar spune mama copilului meu dacă ar afla că, la bunici, la Oraviţa, cei mai buni prieteni ai fiului ei şi al meu sunt doi fraţi ţigani?

2 gânduri despre “Catalog de şabloane luate de’a gata

  1. Asa este. Suntem victimele cliseelor. Dar nu intotdeauna. Cativa ani in urma ('94), pe langa Tubingen facusem un sport din a depista de la departare romanii.. Nu era greu sa ii depistezi- cu burtzile la vedere, fara tricouri sau cu maieurile ridicate peste burta- era cald, era vara- cu cate o scobitoare intre dinti la plimbare.. O singura data mi-am zis- asta e tot roman (un tip respectabil pe la 50 de ani cu nevasta- dar avea ceva – in aer, in cum se imbracase, in cum mergea care ma facea sa ma gandesc ca e roman)- dar cand colo s-a oprit langa prietenul meu (svab din Romania) si au inceput sa vorbeasca in germana. Mi-am spus – asta e m-am inselat o data. Si am si expprimat cu glas tare asta dupa ce ne-am despartit de ei.Dar surpriza- prietenul meu mi-a spus. \”Ai partial dreptate- Sunt din Romania- sunt svabi plecati de 20 de ani\”..Sutem sclavii cliseelor – dar uneori nu chiar degeaba.. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.