Neu-Ehrenfeld

Am dat roată locului – cred că mai bine de un ceas. Am căutat adresa cu gândul la Tom-Tom-ul care va veni în curând – dar care atunci, în rătăceala aia din care numai un gps mă mai scotea, lipsea. Urăsc aparatele acelea micuţe – nu de alta dar îmi spune mereu că am depăşit viteza legală fix când se trezeşte unul să mă treacă pe lângă mine cu vreo 200 la oră.
Într’un final am ajuns. Trecusem pe sub geam de două ori – într’un sens şi’n celălalt. Ceva e putred în oraşul lui Fritz Schramma. Străzile mici au, la fiecare intrare, plăcuţe cu numele. Străzile lungi nu prea. Şi’s lungi şi n’ai nici oşansă de stânga’mprejur. Nu ştiu câte camere de supraveghere au pus da’ liniile de tramvai şi bordurile de pe mijlocul străzii sunt, pur şi simplu, de netrecut. Trebuie să aştepţi următorul semafor – şi nici atunci nu’i sigur că ai voie să faci stânga. Eventual faci dreapta, te încadrezi pe banda de stânga şi aştepţi un ac de păr semaforizat care să’ţi permită să… Hm, unde naiba intenţionasem să ajung? Haide odată cu Tom-Tom-ul ăla!

Doamna are, în dormitor, pe post de draperie, la geamul care dă spre stradă (spre exterior, de fapt, căci strada cu pricina e doar pentru parcat maşina rezidenţilor, după aceea începe un spaţiu verde), deasupra patului, unde îşi pune ortodoxul şi catolicul de regulă icoana, un steag imens cu Che Guevara. Poate crede, poate e trendy, poate… Nu’i treaba mea.
Dormitorul e suficient de încăpător pentru un pat dublu. Şi cu siguranţă s’ar mai putea insinua şi un şifonier. Şi tot mai rămâne loc să abandonezi pe jos un neglijeu sau o pereche de şosete, o cravată sau un pantof cu toc.
Livingul e destul de spaţios şi decupat în formă de L. Pe latura mică a L-ului se întinde bucătăria („americană” – dar nici nu trebuie mai mult). Fereastra, înaltă (înaltă fiind, în fapt, şi camera), dă spre o curte interioară. Dar nu direct, căci pe lângă peretele „bucătăriei” se scurge drumul către terasa minunată, mare cât să îţi inspire creativitate şi bine mascată de restul lumii în jurul unui gard de împletituri. Printre dalele de pietriş betonat au ieşit mici smocuri drăgălaşe de ierburi. Le stă bine acolo, pe podeaua terasei.
Am intrat în baie şi, c’aşa’mi stă în fire, m’am spălat pe mâini. Doamna are prosoape în culorile curcubeului. Dacă mă uit atent la ea, parcă – parcă… E scundă – nu e mignonă dar nici înaltă; nu e slabă dar nici solidă nu e; părul blond îi e scurt tuns şi stă uşor înfoiat iar vocea are ceva masculin în background.
Asta e. Frumos din partea ei.

Se va muta cu siguranţă până la 1 octombrie. Apartamentul va suferi o rapidă operaţiune de zugrăvire. Şi gata. Adjudecat, îmi place, îl vreau. Cu smocurile acelea de ierburi dintre dalele de pietriş betonat cu tot. Vroia să le pigălească. NU! Să nu cumva să le scoată de acolo! De’acu’ nu’mi mai rămâne decât să găsesc târgurile de vechituri din care să’mi culeg ceva mobilier de terasă.

M’am dat, apoi, rătăcit prin cartier. Neu-Ehrenfeld (şi vecinul Ehrenfeld) au de toate – de la benzinărie şi magazinaşe de tutun, bere şi ziare până la Lidl şi Penny Markt, de la Afro Shop la dealer Bentley, Rolls Royce şi Jaguar, de la cârciumi portugheze, chinezeşti, siriene, italieneşti, turceşti (multe purtând numele unor echipe de fotbal „de cartier” gen Lazio sau Fenerbache) până la spălătorie de rufe.

M’au inundat, după colţ, culorile cartierul – pe care mi l’au vândut ca „un cartier de ITişti”. Un alt fel de „viu” decât Kölnul pentru turişti. Un Köln multi-kulti dar FĂRĂ turişti. Pe străduţele înguste – îngrămădite, de-a dreptul – cu sens unic, o altă lume a Kölnului se răcorea, la ceasurile serii de vară târzie, pe pragurile caselor. Ceva din Lower Manhattan, ceva din Soho, ceva din Berlin Mitte, ceva din Barri Gotico… Am avut, la un moment dat, impresia că pe aici s-a refugiat perioada aia pe care o regretăm cu toţii că a venit prea devrfeme şi prea departe de noi – era Woodstock. Nu m’a trezit la realitate reclama Sky Sport cu înscrisul „În această cârciumă se văd meciurile din Bundesliga” ci banca de la colţul străzii mi’a adus aminte că, totuşi, e secolul 21. Un secol 21 totuşi altfel, într’un minunat Köln pe care nu îl cunoşteam.

2 gânduri despre “Neu-Ehrenfeld

  1. Stiu eu un loc unde … pe autostrada daca e mai scurt pe contrassens … poti s-o iei pe contrasens si … nu iti zice nimeni nimic … chiar si in sensul giratoriu notiunea de \”sens\” este ceva abstract … cred ca sti si tu locul ala 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.