Am iesit din secretariat, am incuiat si pitulat cheia pe suportul de neon de deasupra usii, am facut o pirueta si am dat nas in nas cu una dintre chinezoaice. Mi´a zambit amabil – sau complice, gen „am vazut unde ai pus´o!”. Am raspuns la fel si am intrebat´o pe care parte a coridorului se poate cobori spre garajul subteran. Amabila, mi´a explicat – prin ambele capete.

Acuma, am o problema: femeia a fost amabila – cum sa fac, oare, sa nu par mitocan? Va trebui sa ii zambesc, sa o salut, ma rog, chestii d´astea de bun simt. Dar cum, Doamne iarta´ma, o recunosc intre toate figurile acelea cvasi identice?