O formulare nefericită. Corect ar fi sunat „cine  face cărţile nu e în ele”. Dar îmi suna uşor (numai uşor) cacofonic. Şi mai corect ar suna „Hrebenciuc nu mai e în cărţi pentru că Hrebenciuc nici nu poate fi în cărţi pentru că Hrebenciu, de fapt, le face – pe ele, cărţile”.

Hrebenciuc. Trecut, prezent şi viitor. Then and now. Now & forever.

De la Iliescu au învăţat cei care au crescut pe lângă el şi au ştiut să îl urmărească îndeaproape că din serviciile secrete şi din politică nu se iese decât cu picioarele înainte.

A propos de Hrebenciuc – se tot fac auzite voci de avizaţi căinând mult trâmbiţata lui ieşire în scenă. Cîinând de ce? Pentru că, până acum, singurul lucru bun pe care l’am aflat despre Marele Combinator este că domnia sa are o memorie grozavă. Ştie pe din afară cărţi de telefoane, îşi aminteşte pe de rost rezultatele obţinute de PSD la Ciuchici la localele din 1992, 1996, 2000 şi 2004… Probabil ştie şi cât din transferurile cu bani RAFO realizate de mai mulţi baroni ai fotbalului nostru s-au pierdut, câţi s-au spălat şi câţi au curs în puşculiţa PSD. Sau înlocuim RAFO cu fundaţia doamnei Mihaela…

OK, există şi un motiv serios / pozitiv pentru care ar trebui să ne pară rău că Hrebe ar putea să lase politica (eventual pentru fotbal)? Că dacă lasă PSD pentru PNG, e parcă şi mai negru dracu’…