Eu, mamei:

am visat la Bourges din anul I de sociologie (din 1992, care va să zică), pe când stăteam în Leu şi aveam Radio Delta – frecvenţa bucureşteană a Radio France International – deasupra capului (emitea din „hotel”, de alături) şi îmi intra semnalul radio şi în plombe (din cauza aceasta am renunţat să mă mai duc la dentişti), de puteam asculta programele lor şi pe pick-up-ul scos din priză şi fără boxe ataşate; era, pe vremea aceea, la modă promovarea trupelor rock şi jazz din Est – la festivalul Printemps de Bourges, ca o Mecca a muzici prea putin comercializabile.
Bourges, vechiul oraş al refugiilor regale; avea ceva mitic, ceva de basm în spatele literelor care sunau cum sunau – burj, burj, burj…

Mama, mie, îndărăt:

pana in 1968 pt mine Sankt-Petersburg era ceva dincolo de orizont, mintea mea era inca plina de Dostoievski si deTolstoi

visam la ei ,dar nu -mi imaginam sa-i traiesc vreodata live

ajunsa acolo ,umblam pe strazi , prin casele alea enorme, ruinate ca in sec xix , ca in transa , ma asteptam sa -i intalnesc pe Raskolnikov , Balkonski , Bezuhov , Natasa Rostova ,pe Karamazovi etc, la un colt de strada, era minunat

cele 2 saptamani petrecute acolo au fost un adevarat miraj ,plus noptile albe, era in iunie

iar ti bateai de zor din picioruse si trebuia sa te cert: potoleste-te,fata, odata,ca ma doare